Dragii mei,
Sigur, trebuie sa lasam pe fiecare sa isi spuna adevarul lui (suntem un forum, nu?)
Adevarul meu este oarecum diferit (sau poate privit dintr-un unghi diferit). Si lipseste, desigur, din el, dorinta de demolare a celor spuse aici. Daca nu ar fi asa, vrand - nevrand, as consolida un joc dialectic steril, mod ostentativ de traire, un rafinament absurd, o curgere aparenta "cand vesela, cand trista" ca in Glossa lui Eminescu sau "Un joc secund" a lui Barbu.
Calitatea de "om" nu se desfasoara prin formulele unei matematici calitative apropiata ontologic (si nu doar morfologic) de doctrina numerelor. Omul nu este o existenta obscura si goala de adevar. Ca uneori are nevoie de idei noi, de masini noi, de exemple noi, e mituri noi, de eroi noi, de sportivi de performanta noi, si astea toate ca fiind exemple pentru a fi imitate (sau nu) comportamental, e lupta noastra impotriva timpului, speranta de a ne elibera de timpul mort, de timpul care striveste si omoara.
Viata se traieste nemijlocit, ca o actualitate pura intre frumusetea lui Dumnezeu si farmecul lumii. Un mod asemanator al acestei corespondente cer favoarea unui vers:
"Ca niste lungi ecouri unite-n departare
Intr-un acord in care mari taine se ascund
Ca noaptea sau lumina, adanc, fara hotare
Parfum, culoare, sunet se ingana si-si raspund"
(Nu stiu cine e autorul)
Sa fie auzite toate vocile daca este cazul sa-mi schimb parerea.
Miracolele vin din iubire, iar solutiile - din minti iubitoare. Dintr-o diversitate de opinii apare acea opinie care-l cinsteste pe OM ca un proces viu, ce respira.
E nevoie de intelepciune si prudenta pentru a mentine un climat de egalitate intre noi.
Cu drag,
Diana