Umorul

[diana_nistor]

Se spune ca daca homo sapiens ar fi avut umor, altul ar fi fost cursul istoriei.
Umorul este o expresie a tristetii? Rasul inlocuieste plansul?
S-ar parea ca veselia este apanajul unui petrecaret, un joc gratuit prin care se incearca alungarea tristetii.
Sau comicul este aristocratic? Ati vazut vreodata cum face cainele cand da peste un os cu maduva?   

[desdemona]

din pacate timpul nu imi permite sa scriu tot ce as vrea.

dar atat vreau sa spun,ceva ce am auzit astazi si mi s-a parut interesant.
stim prea bine ca umorul sta la baza ironiei.
si ce metoda este mai buna de a scoate in evidenta viciile societatii decat ironia?

o echipa de teatru de la noi s-a dus in japonia,sau china pentru a interpreta una din piesele lui I.L.Caragiale.
a fost foarte primita de public,a aparut prin ziare si japonezii/chinezii se intrebau "de unde stia Caragiale problemele noastre?"

 

problemele sunt aceleasi si aici si in capatul celalalt al lumii,totul depinde de abordare.

voi reveni

[viulian]

- castigat ridendo mores
- descarcare si catarsis
- ostentativ
- cinic

cateva ganduri despre umor.

[diana_nistor]

Ei, da, comicul neaparat este aristocratic, fiinca este selectiv. Rasul starnit de spectacol comic este batjocura, nu mila. Acesta este si stilul lirismului pamfletar.
La spectacolul tragic (reiesit din unele comentarii rostite de la o inalta catedra) natural sau artistic, se doreste o participare volens - nolens, afectiva. Cam asta reiese din avertismentele adresate ignorantei noastre.

Am auzit deunazi ca cel mai intelept dobitoc din lume este cainele. Uitati-va bine la el si o sa bagati de seama cu cata evlavie miroase osul, cu cata grija il pazeste, cu cata patima il prinde, cu cata luare - aminte il pipaie, cu cata pofta il zdrobeste si cu cata graba incepe sa-l suga. Ce-l indeamna sa se poarte astfel? Ce nadajduieste si ce bunatate asteapta?

Fiti, dar, intelepti dupa pilda cainelui si bucurati-va adulmecand si gustand comentariile de pret deosebit si de mare cinste, usurele daca le frunzaresti in pripa, dar pline de cugetare daca zabovesti la sfat cu ele. Apoi sfaramati osul, si sugeti-i maduva hranitoare!
Nu ma-ndoiesc nici o clipa ca dupa citirea lor veti fi mai intelepti si mai priceputi, veti simti un gust cu totul nou si veti dobandi o invatatura ascunsa, care va va face fericiti, cu inalte daruri si minunate taine.
Cer din nou favoarea unor versuri:
                   Catre cititori:
         "Prieteni, rasfoind aceasta "carte"
          Venin si scarba-n ea n-o sa aflati
          Lasand orice mahnire la o parte
          De scrisul lui sa nu va rusinati.
          N-o sa iesiti de-aici mai inzestrati,
          In schimb veti invata sa radeti bine."

          ...................................................

          - Mai drepte ganduri n-am purtat cu mine.
          Vazand cum v-a cuprins tristetea hâd?
          N-am stat sa plang, am ras cum se cuvine,
          Caci numai omului i-e dat sa rada. -
                       (despre gargantua si pantagruel)

[diana_nistor]

Inteligenta mea e fara viitor, limitata fiind (o privesc si eu indoliata) si daca nu ar fi adevarata spusa mea, spiritul meu ar straluci. Unele lucruri din jur, crede inteligenta mea fara viitor, alunga, elimina conceptul de real si ireal care defineste frumosul, mandrul nostru Forum.

Acum, facandu-mi-se si mie dor si foame de lumina (revenind la topic) cred ca o veselie lipsita de intentie si de semnificatie, este ceva lipsit de farmec: rasetele izbucnesc din belsug in gura celor prosti. Pentru ca rasul sa cuprinda ironia, trebuie sa fie comic. (Acuma nu stiu daca asa se intampla intotdeauna.)
...

 cititorului expert ii propun un vers ce nu-mi da pace in ultimul timp. (oare cine sa fie autorul?)
             lui mopete i s-a facut frica -
             cumplit drept intre ochi ii ardea timpul...

(ps: daca as fi in posesia unui dinamometru poetic, as intelege forta acestui vers. El ramane insa o varietate, superioara desigur, a modului goliardic)