12 Mai, 2007, 10:20:29 p.m.
Citit de 1937 ori
INGERI
Ingeri dorm la margine de lume
Stramtorati intre cer si pamant
Privesc spre stele si inca plang
Rugandu-se pentru o minune.
Zarind pamantul ei si-au zis:
Nestiutori, oamenii sunt fericiti
Si usa zavorata au deschis
Din Rai in jos plecat-au grabiti.
Un farmet mut ii indemna
Spre clipa suspendata sa purceada
Luna inimilor speranta le picura
Si pentru viata au dat nemurirea toata.
Ingalbeniti de fum si de tristete,
In neguri se feresc de falsa fericire.
Platit-au pretul cel mai scump sa-nvete
Ca omul traieste cu durere. 
memorat
"... un suflet de nomad cu nostalgii sfasietoare, ma incindea dorul de duca, ma infrigura ispita plecarilor spre necunoscut."
Subiect: INGERI (Citit de 1937 ori)
