Universul vietii tale

[Just]

  Universul vietii tale

 Suntem creatorii propriului nostru univers.De-a lungul vietii vom ajunge sa ne realizam un univers interior si un univers exterior asupra carora noi suntem stapanii absoluti.

 Ce cuprinde acest univers al vietii tale?

 Eu am incercat sa aduc un echilibru in universul meu ,dominat de haos pana in prezent. Mi-am selectat amintiri frumoase -pe care am sa le pastrez o viata in loc central, mi-am adunat ganduri si planuri ,realizari si sentimente .Acestea compun universul meu interior ,din care am incercat si ma lupt sa exclud esecurile ,gandurile negre ,pesimismul sau daca nu voi reusi sa le exclud complet -am sa le dau un loc la periferia universului,departe,mult prea departe.

 Universul meu exterior este compus dintr-o persoana -ce are loc central, familia mea pe care o iubesc (pe toti si pe fiecare membru al ei in parte) si prietenii ce-au mai ramas (din selectia ce-a mai potrivita a lor ) ,iar restul compus din cei ce-mi vor raul ,imi ameninta linistea si uneori ma tulburau a ramas si el departe de mine prin simpla detasare de ei .

  Este o utopie faptul ca suntem stapanii absoluti ai universului nostru personal?  Universul interior este ceea ce numim "suflet"?

[viulian]

Spre deosebire de tine, in universul meu personal au ramas si gandurile negre, esecurile, dezamagirile samd. Nu ma declar a fi un pesimist, e drept insa ca pastrandu-le si pe ele ma vad destul de plictisit in general.

Doar ca nu mi se pare corect fata de mine sa ignor si lucrurile nasoale care m-au lovit. M-au cladit asa ca au ramas acolo..
Cum zicea si citatul, vei uita cu cati ai ras pana n-ai mai putut, dar iti vei aduce aminte mereu cand ai plans. E un fel de a fi al sufletului care nu te lasa sa uiti, indiferent cat de mult te stradui sa treci peste si sa consideri ca nu-ti pasa.

Iar de utopie... probabil ca e o utopie, ce sa zic. Habar n-am. Probabil ca e utopie, daca am fi cu adevarat stapani am si intelege totul si n-ar mai fi atatea dileme si neputinte..

[Zantiala]

Traiesc intr-un univers straniu, plin de luceferii arari ai sperantelor trecatoare - lumini palide pe cerul in care luna deznadejdii a acoperit cu umbra sa soarele sperantei. Am incercat sa cladesc ceva, sa ridic o lume mai aparte, o lume unica, frumoasa, plina de dragoste si de fericire, dar eforturile mi-au fost spulberate aproape intotdeauna. Fulgerator.

Si totusi, am reusit sa umplu cu frumusete macar un colt al acestei lumi. Un colt, unde adeseori ma retrag, in cautarea linistii si a adapostului. Un colt unde imi mai permit sa mai visez, unde mai pot sa mai fiu eu insumi.

[Lorelei]

Universul meu e plin de poezie si de frumusetea lumii. Asta e universul in care rar primesc vizite. Atunci cand vin insa, sunt cele mai frumoase, oameni care m-au atins cumva prin simpla lor prezenta si care au imbogatit si poezia si frumusetea universului meu, destul de inchis de altfel. In rest, universul social e umplut de vreo 4-5 prieteni, o sora si doi parinti, toti foarte dragi, si de ceea ce fac in viata de zi cu zi: profesie si lucruri marunte in genere, frumoase si ele in felul lor concret.

Esecurile sau caderile le-am interiorizat si pe ele, dar toate au avut in parte o latura frumoasa si inalta, cred ca aia mi-a ramas, amintirile idealizate si ceea ce am invatat din caderi.

Universul meu e destul de chilibrat, uneori mai noros, alteori mai senin, dar in general mi-e prieten. Convietuim armonios. Ne e bine unul cu celalalt.