"Gandesc ,deci exist"

[Just]

 sau "simt, deci exist" ?

 Ce va face sa va simtiti vii? Sa simtiti viata in mod intens?
 
 Mi-am adus aminte de primele batai ale inimii .Stiti ?acele batai puternice in prezenta unui suflet iubit.
 Mi-am adus aminte de prima data cand am intalnit marea si mai apoi cand am cunoscut-o .Mi-am dorit sa pot cuprinde in bratele mele infinitul sau albastru... si tarmul in care mi-am plimbat desculta picioarele ,prin nisipul cald.
 Am zburat si am vazut lumea de sus si nu oricum ,i-am vazut maretia :si munti si ape si campii colorate .
 
 Sunt cateva din momentele ce m-au facut sa simt ca exist si nu prin ratiune ,ci prin simple tresariri ale inimii ,prin fericire imposibil de redat in cuvinte .

  Voi catre ce va inclinati : "Gandesc ,deci exist?" sau "Simt ,deci exist" ? sau punem un "si" intre ele?
 Astept sa va citesc.

[katya1886]

   Foarte interesant topicul propus. Nu stiu acum sa-ti dau un raspuns bine elaborat dar cred ca as pune un "si" intre ele. Si totusi, daca e sa ma gandesc putin, inclin spre varianta a doua, pentru ca viata ca sa o traiesti trebuie sa o simti. Promit sa reflectez si sa revin....   

[pokemon]

nu cred ca gandirea ne face sa simtim ca traim,ci din contra,ceea ce simtim!
desi ar putea fi pus un *si* la mijloc,eu pun accepntul mai mult pe ceea ce simt.
pentru ca ratiunea ,dupa parerea mea,da gres mai des decat inima!(atunci cand stim sa ne ascultam cu adevarat inima)

[desdemona]

am sa rup lantul si voi spune ca eu inclin spre "gandesc,deci exist"
nimic nu se compara cu un munte ce se inalta in fata ta asteptandu-te sa il cateri,o apa ce te vrea in adancuri sau o melodie pe care stai imbratisat cu "acea" persoana.
toate sunt exemplele unui "simt,deci exist"

dar daca tu nu le-ai constientiza,ele oare nu s-ar pierde?nu si-ar atenua intensitatea?
eu cred ca da.

impulsurile,instinctele sunt multe..dar daca ratiunea guverneaza,nu regreti.desigur..ratiunea in corespondenta cu sufletul.

sa va dau un exemplu:te certi cu cineva drag,apropiat.esti nervos la maxim.mai ai un pic si iti iei campii.ceea ce simti in momentul acela este sa ii spui ca nu vrei sa mai auzi in viata ta de el/ea,ca pui punct,etcetc(ca noi cate nu vrem sa spunem atunci)
dar daca ti-ai urma impulsul,oare apoi nu ai regreta?dar daca pui mintea in legatura cu sentimentele iti vei spune:"nu vreau sa ma despart,nu vreau sa inchei orice relatie pentru ca as suferi"
cine iti garanteaza ca persoana respectiva nu va lua o decizie definitiva in urma unui impuls al nostru de moment..."eram nervos"-nu mai conteaza atunci .


consider ca nu se poate una fara alta...nici oameni de piatra nu putem fi,dar nici niste adolescenti toata viata.

[Just]

 Numiti-ma adolescenta ,copila sau cum vreti voi ,dar am trait cateva momente ,foarte putine in care mintea a tacut si doar o vibratie in intreg corpul a vorbit.

 E drept ,nu as putea sa va conving ca am simtit fara sa gandesc si nici nu as incerca .
 Eu inca mai cred ca fericirea si iubirea departe de gandire ,de ratiune si tin doar de simtire  .
 Ma gandesc inca la bataile acelea subite in clipele in care am fost fericita - nu le-am gandit -a fost o reactie ce tine mai presus de toate de simt ,mai presus de ratiune, gandire .
 Si totusi e doar o parere ,o viziune proprie.

 Poate ca in final cele doua "gandesc,deci exist" si "simt,deci exist" sunt in stransa legatura ,numai ca totusi pe una o punem pe primul loc  .
 
 Hai! mai asteptam voci .

[desdemona]

la asta ma gandeam si eu acum:la raportul intim dintre cele doua.
nu vreau ca pe la 40 de ani sa fiu un om care nu isi lasa frau liber sentimentelor,emotiilor,sa nu ma bucur de un lucru simplu ca un copil,sa fiu o persoana rigida,dar acest lucru nu inseamna ca alegerile imi vor fi facute doar pe baza sentimentelor.
gandeste-te la ce inseamna a fi parinte.dragostea de parinte nu isi gaseste termeni de comparatie,ce ar insemna o educatie in care ratiunea nu ar conduce?copilasul imi zambeste un picut imi spune ca ma iubeste,eu ma topesc si ii iau jucaria,sau imi plange de se rup hainele pe el ca nu il las afara cand sunt -10 grade.si acest lucru zilnic!!

[Zantiala]

Eu unul inclin inspre un "Simt, deci exist"
De ce spun asta ? Pentru ca de multe ori, pusi in fata unor anumite sentimente, nu mai gandim, nu mai rationam, ci ne lasam purtati de val...
In fata iubirii, in fata suferintei, in fata mortii... nu intotdeauna mai apucam sa mai gandim.

[viulian]

Inclin catre partea de "gandesc".
Citatul cred ca a fost dat ca o caracterizare a omului si atunci varianta cu "gandesc" e mai potrivita caci asta ne defineste. Caci si un caine simte, exista, dar... oare e el constient ca exista pentru ca simte ?
Foarte putine animale isi recunosc trupul in oglinda. Delfinii parca, si era si un raport despre elefanti, cu toate ca era cam tras de par..

[ONLY DESIRE]

partea cu "gandesc" m-a ajutat acum putin timp sa nu ma afund si mai mult in suferinta.pentru prima oara in viata eram hotarata sa "simt" si atat! a fost frumos...mult prea frumos poate,insa a fost o minciuna.eram fericita si totusi ceva in mine imi spunea ca ceva nu e in ordine.asa ca am inceput sa "gandesc",sa caut indicii,pentru ca in final sa aflu ca totul fusese o cacialma si ca traisem o mare minciuna!intr-adevar,aceasta minciuna m-a facut pentru o perioada cea mai fericita persoana de pe pamant...dar avea apoi sa platesc inzecit acele clipe de fericire.Acum nu pot sa nu ma intreb:" ce ar fi fost daca as fi ramas la stadiul de <simt>?as fi fost inca fericita?".  Poate..dar pana cand? in concluzie as spune ca pun un "si" intre "gandesc" si "simt"!

[valentina]

 Cred ca mai intai simtim si abea dupa aceea gandim.E bine uneori sa ne lasam dusi de val si abea apoi sa punem si gandirea in functiune.Daca doar am gandi,nu s-ar mai naste atatea iubiri.Iar iubirea se simte nu se gandeste.A ,ca noi suntem orbi si nu vedem la timp ceea ce trebuie,asta e altceva.Gandirea e buna doar in anumite situatii,in anumite momente.
La fel spuneam si eu candva "gandesc ,deci exist ",dar parca acum inclin sa cred ca nu mai este de ajuns,mai trebuie sa spun "simt,deci exist".Noi oamenii ,niciodata nu vom fi multumiti cu ceea ce n-i se ofera,cu ceea ce avem,vom vrea din ce in ce mai mult.
 Cand venim pe lume,cred ca prima oara simtim si abea apoi incepem sa gandim.Asta e parerea mea,poate e gresita,sau nu...cine stie?