Pact cu timpul...

[Lorelei]

"Am făcut un pact de coexistenţă paşnică cu timpul: nici el nu mă urmăreşte, nici eu nu fug de el. Într-o zi ne vom întâlni."
(Mario Lago)

Oare cati reusim sa facem asta? Sa nu ne temem de timp, ci sa convietuim cu el prieteneste? Si oare cum am putea sa facem asta intr-o lume obsedata de urmele pe care timpul le lasa pe fetele oamenilor, la modul cel mai prorpiu cu putinta?

[viulian]

Mi se pare metaforica afirmatia, si nu stiu daca o inteleg complet (nu stiu contextul).

Pactul imi suna a resemnare intr-un fel. Un armistitiu. Dar... tensiunea ramane, nu s-a dizolvat. Sta acolo pana 'intr-o zi'. Si nu inteleg daca o fi ceva mai mult decat tactica strutului. Daca bag capul in pamant - aparent totul e ok pana cand voi privi din nou in jur.

Si atunci.. ce faci ? Va fi prea tarziu sa mai faci ceva, sa mai dai fuga inapoi.

Alternativa mea e sa fug de timp. Daca obosesc il las, ma depaseste, il ajung si-l depasesc iar. Dar capat experienta sper . La un moment dat... nu va mai tine pasul cu mine.

[Just]

Cred că omul va reuși să conviețuiască prietenește cu timpul atunci când va învăța să aprecieze fiecare clipă ce o are de trăit ,când va învăța să trăiască fiecare moment din plin ,când va lăsa regretele uitate departe de sufletul său.

Poate că doar la bătrânețe ,atunci când te resemnezi și oprești această luptă dintre tine și timp.Atunci când îți vei da seama și vei vedea chiar (pe fața ta ,în bătăile inimii tale) că a fost și e în zadar să mai lupți.

Mă uit în ochii bunicului meu și văd resemnare.Acum el doar trăiește ,fără să se mai împotrivească curgerii implacabile a timpului- ireversibil pentru noi.

[katya1886]

  Nu stiu despre altii, dar intotdeauna am stiut ca fiecare lucru are timpul sau si niciodata nu m-am grabit, n-am simtit ca ma preseaza. Singura problema unde timpul refuza sa faca pact cu mine, e in cazul trecutului. Sunt amintiri care imi produc o nostalgie usor dureroasa prin faptul ca au fost incredibile. Ma consoleaza tocmai gandul ca imi va darui alte momente in schimbul celor pierdute. Traiesc clipa, dar nu cu acea frenezie ca ar fi ultima. Fiecare etapa a vietii e minunata, si sper sa stiu sa ma bucur de fiecare cu adevarat, asta de dragul copilului care odata stia foarte bine cum avea sa-i decurga viata, si care nu se temea de niciuna din problemele(fie si marunte) care astazi, ma impiedica uneori sa vad realitatea simpla si frumoasa ce ma inconjoara. Egiptenii spuneau ca trebuie sa-ti traiesti viata ca si cand nu ai muri niciodata, asa ca... eu nu ma mai grabesc nicaieri si n-am sa ma tem de amprenta pe care si-o va lasa asupra chipului meu si voi cauta sa ma bucur pentru ceea ce am capatat spiritual.

[alexia]

            Off, timpul asta... destul de des mi se intampla sa fug eu dupa el, de parca eu sunt in intarziere si el e cu un pas inaintea mea. Asta e poate pentru ca traim intr-un secol al vitezei. M-am obisnuit cu ideea asta si a devenit normalitate.
            Cat despre timpul care isi lasa amprenta pe chipul meu... cu "el" sunt in relatii bune. E ca si cum la coltul ochilor si la tample mi-ar pune clipe-amintiri. In nici un caz nu ma deprima ideea ca imbatranesc pentru ca important e cum traiesc fiecare clipa.
            Am sentimentul ca pasim alaturi, ca suntem doi parteneri de viata. Uneori ii mai fac reprosuri, ca nu am facut sau nu am spus ceva (ma rog, relatia lui cu sufletul meu), insa stiu ca mai devreme sau mai tarziu, imi va oferi o alta sansa, asta pana intr-o zi cand ne vom desparti, amical.

[orhideea albastra]

 Timpul asta bata-l vina, mereu nu ne da pace! Ori fuge prea repede, ori nu mai da Domnul sa treaca odata...
 Asa ca mereu chinuiti intre trecut si viitor, uitam sa mergem pas la pas cu el.Cred ca statul de-ageaba la umbrele trecutului ne atrofiaza muschii, iar alergatul dupa un maine, ne oboseste prea tare.Asa ca sfatul meu e sa ne plimbam agale in ritmul timpului prezent ! Carpe diem

[Miss M.]

Nu ma tem de timp in ideea ca , la varsta mea ... mai este destul timp insa sant momente cand ma gandesc serios ca nimeni nu stie cu adevarat cat timp are ... cred ca ar trebui sa ne gandim cu totii mai des la acest lucru . Cat despre a-ti umple timpul cu lucruri valoroase ... mi se pare ca , orice ai face , permanent va ramane regretul de a nu fi facut ceva anume pentru ca e imposibil sa le faci pe toate ... Suntem neputincioasi in fata lui , trebuie numai sa traim frumos fiecare bucata de timp care ne-a fost menita .