A da timpul inapoi

[Zantiala]

As vrea sa pot sa dau timpul inapoi, sa ma reintorc acum vreo trei ani... cand indraznesc sa cred ca am dat cu piciorul sansei vietii mele. E interesant, unii dintre noi avem asa de putine sanse... si nu ne ramane decat sa ne agatam de ele cu dintii si ghiarele disperarii. Dar pe de alta parte, cele mai multe dintre aceste sanse, oportunitati, apar in momentul in care noi nu suntem pregatiti sa le acceptam, in care noi nu putem sa realizam cu adevarat anvergura si valoarea lor unica.

E greu sa realizezi la o varsta mai frageda ce inseamna sa primesti cu adevarat o dragoste, indiferent de orice considerente... e greu sa realizezi niste lucruri ce tin de insasi firea maturitatii. Insa anii trec, si nu raman decat regretele, si lacrimile. Ramane gandul ca niste decizii, niste greseli, un cumul de factori care combina intr-un chip nefericit hazardul si eroarea umana au nenorocit o viata, poate doua, poate un destin. De o vreme incoace nu e zi in care sa nu reflectez indelung la tot ceea ce s-a intamplat, si cu atat mai mult, sa nu ma gandesc ce turnura ar fi putut lua soarta mea daca as fi stiut sa iau decizia corecta la momentul potrivit.

Dureros de barbatesc, imi asum greseala si imi asum indirect si durerea. Privesc inapoi nostalgic inspre trecutul bogat in zambete dar si in lacrimi, , temator catre prezentul pustiu, si cu groaza catre viitorul ce ma pandeste tenebros. Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca daca luam o alta decizie, la ora actuala puteam sa fiu un barbat implinit.... fericit...

[Lady Allia]

  M-a întrebat cineva odată dacă aş vrea să devin amnezică să pot lua viaţa de la zero!
 Dacă mi-ar place să dau timpul înapoi!
 Dacă mi-ar place să schimb ceva în viaţa mea!

Atunci...ceva în sufletul meu spunea: "DA", iar mai apoi mi-am dat seama că răspunsul este: "NU"!
 De ce?
 Aşa cum am scris şi în proza "Oraşul Pustiu":
"...M-ar durea să trăiesc un timp amnezic. Unde aş fi eu atunci? Banda s-ar voala şi aş rămâne o notă goală pe portativ. Păşesc înainte."

 Dacă aş da timpul înapoi aş simţi că până la acel moment am trăit degeaba! Toate amintirile, bagajele sufleteşti, morale, intelectuale, sociale...le-am strâns degeaba! Aş deveni o bandă zgâriată...nu m-aş regăsi! Fără greşelile din trecut nu aş fi omul de astăzi! Fără durerile şi lipsa de experienţă de atunci nu m-aş mai regăsi în ceea ce sunt acum! Nu! Categoric nu aş schimba nimic în trecutul meu, deşi sunt convinsă că fiecare avem ceva de schimbat...nu aş schimba!
 Dacă a fost ceva să fie şi nu a fost...înseamnă că există un motiv pentru care nu s-a împlinit! Să nu uiţi asta niciodată dragă Zantiala!!! Nimic nu este întâmplător şi tot ceea ce se întâmplă are un motiv!

[katya1886]

        Daca am invatat ceva despre iubire din toate noptile planse si din toate dramele, din toata durerea care mi-a provocat-o despartirea, la un moment dat, de un om pe care l-am iubit, a fost ca iubirea adevarata niciodata nu doare. Nu, iubirea adevarata nu cere nimic in schimb. Daca iubesti cu adevarat, nu iubesti pentru a astepta sa ti se ofere neaparat inapoi.  iubire adevarata o porti in suflet toata viata nu ca pe o povara, ci asemeni unei luminite ce ne lumineaza privirea si ne insoteste pretutindeni.
         Sunt sigura ca intr-o zi vei fi suficient de intelept si de puternic sa lasi amintirile la locul lor, in trecut. Sunt sigura ca poti sa mergi mai departe senin, pentru ca sunt atatea lucruri minunate care merita toata atentia ta si tu stii asta. Fii SIGUR, ca ai sa intalnesti din nou iubirea, poate chiar mai multa decat ai crezut ca poti si meriti sa primesti. Eu cred asta, dar depinde in definitiv numai de tine.
        In rest, drumul in viata ni-l croim singuri. Fericirea exista pentru toti, nu ea ne ocoleste ci noi suntem de cele mai multe ori orbi, poate chiar intentionat, si nu o vedem.