Viitorul e aproape ...

[Miss M.]

"Ne grabim sa ajungem in viitor si uitam sa mai trecem si prin prezent, nedandu-ne seama cand a devenit trecut"

Am auzit replica asta intr-un film ... recunosc ca m-a izbit putin ... Acum vreo 5 ani aveam o anumita siguranta cand ma gandeam la viitor pentru ca ma simteam cumva in afara lui , aveam credinta ca viitorul e o chestie de care cineva are grija pentru mine si la momentul potrivit eu o sa-l iau de-a gata si o sa fie bine . Pronuntam cu speranta cuvantul " viitor " in ideea ca e undeva departe si trebuie sa fie bine .

Azi ma simt in viitorul meu ... ma gandesc ca nici n-am realizat in ce moment anume am inceput sa-mi traiesc viitorul si tot azi m-a luat o panica sau asa un fel de criza de timp , simt viitorul prea aproape .

Deseori avem speranta in viitor pentru ca il luam ca pe un ragaz dat de viata pentru a face / a spune / a trai / a simti lucruri de care inca n-am avut parte ... avem senzatia ca mai e timp in viitor ... Zilnic se intampla sa auzim povesti tragice ale unor oameni care au pierdut acest viitor fara sa fie timpul , suntem impresionati dar oare invatam ceva din asta ? ... Am senzatia ca nu prea ...

Oare ne irosim zilele de azi asteptand viitorul , fara sa ne dam seama ca viitorul e maine ? ...  

[Escu]

Viitorul e chiar imediat....peste 5 minute, peste 1 ora, maine.Si eu faceam planuri de viitor, eu eram chiar obsedat...ca sa spun asa de viitor...il vroiam acum, nu cand trebuia sa fie. Ma speria gandul ca nu o sa fie cand vreau eu. Imi dadea o senzatie de nesiguranta.
Acum..nu mai conteaza asa de mult, am momente in care inca ma mai gandesc, dar...foarte putin. Am invatat sa traiesc clipa, sa ma bucur de ceea ce am si cel mai important...sa ma impac cu mine.Totul e bine.