Ca barbat, eu nu pot intelege entuziasmul acesta al nasterii.
Ce ma intriga insa este ca e privit ca "incredibil", "extraordinar", MINUNEA!
Adica numesti o minune cand ai zero sanse sa se intample ceva, si totusi, in mod miraculos, se intampla.
Minune, dpmdv, ar fi fost daca femeia ar fi fost sterila si totusi.. ar fi nascut. Sau daca avea 60 de ani, dar si-a dorit sa aiba un copil, si totusi a nascut. Atunci, da, este o minune sa nasti.
Unde e minunea ca organismul femeii 'by design' e apt sa nasca, si isi face treaba perfect ? E o minune cand apesi pe buton la lift si liftul coboara ? Sau cand apesi pe clanta, si usa, intr-adevar, se deschide ? Este ceea ce trebuie sa se intample, este normalitatea!
N-aud niciodata vreun barbat zicand cat de minunat e ca se barbiereste. Asta trebuie sa faci, barba creste fara nici o contributie personala, burta creste la fel

Asa ca.. iertati-ma ca nu pricep specialul, dar cateodata mi se pare ca e doar ingamfare..
Cateodata mi se pare si mie interesant sa am un bebe, de unde eram barbat sa fiu tatic, responsabilitati in plus, un sentiment de sangele apa nu se face, dar de aici pana la minune..