cum ne completam reciproc...

[androgin]

oare de unde tendinta asta a omului de a filozofa in orisicare moment de singuratate? sentimentele de maxima importanta (dragostea, ura, singuratea etcetera), fac pana si din cel mai simplu om un filozof. fiecare se prezinta pe "frontul de idei" cu tot ce-i ofera mai bun mintea sa involburata si rareori se poate ajunge la un consens. daca fiecare are o proprie filozofie, ce rost mai au toate exteriorizarile de acest gen?
se numeste completare, se numeste informare, imbinare sau chiar existenta prin ceilalti...spune-i cum vrei! este un fapt!

[|ngerMorT]

Ce rost mai au exteriorizarile astea? Pai e ca si cum ai sustine ca oamenii ar trebui sa discute intre ei daor daca au pareri comune...ceea ce e putin cam aiurea, nu?
Si legat de momentele de singuratate, e normal sa doresti sa le comunici celorlalti ceea ce tu simti atunci, tocmai pentru ca astfel te simti mai putin singur!
Exteriorizarile astea au rolul de a ne face sa comunicam! Sa impartasim idei, opinii si sa ni le sustinem! Iar daca esti un om cu mintea deschisa poti incerca sa le si accepti pe ale altora si eventual poate o sa ajungi sa treci chiar de partea cealalta a frontului.
Tocmai ideile astea de genul "de ce sa-mi spun parerea daca oricum a lui e diferita de a mea" fac sa fie atat de dese problemele de comunicare intre oameni! Pentru ca nu stim sa ne spunem parerea atunci cand e cazul, si nu stim nici cum sa ne o spunem...pentru ca un ton agresiv e foarte deranjant, si pe de alta parte, un ton prea molesit nu e bagat in seama. Si aici intervine si problema: daca vrei sa fi ascultat, invata la randul tau sa asculti...eh...Comunicarea va fi intotdeuna o problema...

[Lorelei]

Cred ca exista o completare la un anumit nivel de multe ori. Adica e greu sa constientizezi poate pe moment despre ce e vorba, dar exista o completare. o intregire cumva prin celalalt... E greu de pus in cuvinte, daca n-ati trait e greu sa intelegeti despre ce e vorba, dar exista un ceva dincolo de cuvinte de multe ori sau in cuvinte alteori care te faci sa te-ntrebi daca nu e vorba despre EL (EA) cu majuscule. E posibil sa te inseli si sa fie senzatia de moment, dar exista o nebunie a intregirii prin celalalt. Poate o sa revin...

[Iosif]

Am sa dezvolt putintel acest subiect intrand pe o tema mai putin cunoscuta de catre fete, si anume mecanica.
Poate ca nu stiti cu totii (sau poate ca stiti), dar majoritatea mijloacelor de locomotie (inventate) se bazeaza pe roti dintate. Undeva in constructia lor au asa ceva. Am sa folosesc aici ca model renumitul ceas Elvetian. Atunci cand “tragi” acel ceas, ii induci o anumita tensiune care descarcandu-se va pune in miscare aceste rotite dintate. Aceste rotite dintate depind una de alta. Daca una din rotite este uzata ceasul respectiv nu va mai functiona corect.
Practic, revenind la tema dezbatuta aici, omul filosofeaza incercand sa inteleaga aceste miscari, incercand sa gaseasca viteza de miscare optima, apropierea optima fata de partenerul de “angrenaj”. Omul exprima aceste filosofii pentru ca doar asa poate constata care este efectul produs de el. Exprima pentru ca vrea sa vada rezultate, exprima pentru ca vrea sa primeasca raspuns din partea partenerului. Doar exprimand ce simti si primind un raspuns la aceste sentimente iti poti da seama de situatia reala.
Filosofezi mai mult atunci cand esti singur pentru simplul motiv ca nu mai este nimeni in jurul tau care sa ajute rotita ta sa se invarte, si atunci, incerci sa faci tu, tot ce iti sta in putinta sa intelegi singur ce se intampla. Ajungerea la un consens nu este chiar atat de important la inceput. Pentru a putea ajunge la un consens ai nevoie de experienta care este data de practica. Trebuie sa inveti sa emiti si sa receptionezi corect semnalele, iar apoi, cand ai invatat sa faci asta, poate ai sa poti ajunge la un consens chiar si cu cei care nu-ti sunt tocmai pe plac.
“se numeste completare, se numeste informare, imbinare sau chiar existenta prin ceilalti...spune-i cum vrei! este un fapt!” <= perfect adevarat! Chiar si partea finala, “existenta prin ceilalti”, pentru ca ceilalti fac parte din angrenaj si atata timp cat tu, ca rotita dintata, nu te-ai nascut diamant, ai nevoie de tot ce te inconjoara pentru a te slefuii.