Stateam si ma gandeam acum, pe drum spre metrou..
Am febra musculara, la maini si la picioare. Ieri mi-am cumparat AC si m-am opintit singurel aproape cu unitatea exterioara (de 38Kg) de la Bricostore pana acasica. Boon. Si ma gandeam, oare cum o fi cand o sa-mi trec nevasta peste pragul casei, in brate, oare tot asa de greu - si oare tot asa cu febra doua zile dupa ?
Dar ce mi s-a parut interesant: cand am ajuns la etajul meu, am descis usa la lift, am tarat cutioiu afara din lift, si apoi, de lene si de greu ce era, am mai tarat-o si pana in fata usii de la apartament. Dar acolo, pragul inalt, n-o mai puteam tara; am tras adanc in piept, si cu o ultima sfortare l-am luat pe sus si l-am bagat in casa.
Aveam asa un sentiment de plin, de faptul ca am 'bagat' in casa ceva trainic, ce numai odata iti iei in viata, ceva care era atat de util casei, aproape o extensie a ei.. ceva aproape fara de care nu se poate sta, ce sa zic, cum am avut si cand am adus frigiderul, sau masina de spalat, sau canapeaua pe care dorm. Un obiect care aproape se va confunda cu casa in sine - nu va mai avea identitatea lui separata.. de.. aer conditionat, sau frigider.. sau masina de spalat. Nu. Se va zice ca e o casa cu masina de spalat, cu AC, etc..
Si gafaind asa, privind cu mandrie ce bine ii sade cutiei acolo, umpland toata casa.. aveam un sentiment de posesivitate pofticioasa, de nesat aproape. Am inceput sa-i fac poze, nu stiu, trebuia ca sentimentul asta sa ramana o amintire, ca un pas mare al meu, parca il cumparasem aerul ala sa mi-l pun in suflet, nu in casa p'un perete. Ce mai, parca ma umplea pe mine!
Ma rog.. deci mergeam spre metrou gandindu-ma.. Oare, obiceiul asta de a te opinti sa treci nevasta in brate, peste prag, este ca oare asa aduce barbatul, in casa, toate obiectele mari, trebuincioase, care dau 'greutate' casei si starnesc invidia vecinilor ? Acest teritorialism, de a duce in brate ceea ce e greu, AL TAU, la TINE ?
M-am decis, eu voi trece cu nevasta de mana. Asa vom sti clar de la inceput ca suntem parteneri..