Nu mai stiu cand am cunoscut-o exact pe zeita Diana... reperele timpului le-a inventat un alt zeu, invidios ca ar fi imbatranit inaintea mea… dar, spuneam intr-un topic uitat, amintirea cea mai veche are vreo 4 anisori.
Prima impresie a fost ca este o fiinta sofisticata desi afirma ca-i plac lucrurile simple. Mi-o imaginam asa cum se destainuia: imi place intelepciunea, cea care are radacini adanci, dincolo de realitatea imediata, vinul dulce, cafeaua de dimineata, serile tarzii, filmele clasice, pescuitul, baile lungi si fierbinti, comfortul si intimitatea familiei, iesirile in parc...
Faimoasă pentru frumusete si modul miraculos in care punea problema cand dorea sa vindece durerea din suflete, asemeni suratei cu acelasi nume, a ramas in mintea mea Zeita care ii pedepsea pe cei care incercau sa se impotriveasca reperelor ei morale. Dragostea ei pentru noi era poate stranie si daca mintea o judeca ca fiind o zeita a razbunarii, in inima ramane simbolul prosperitatii „cetatii lovetime” si, indiscutabil, o personalitate puternica, o mintea agera...
Nu pot spune exact nici cand am uitat sa comunicam sau daca in acest „joc” Minerva a fost zeita intelepciunii si a războiului drept dar, stiu ca dincolo de ciocnirea de caractere, sta bucuria pe care am simtit-o alaturi de ea in lungile maratoane de poezie, in horele incinse seara la han, in Craciunul cu colinzi arhaice din care fiecare scria un vers...
Nu imi place graba, dependenta de altii, superficialitatea, demagogia, vanitatea, culorile sterse, oamenii galagiosi, obtuzitatea, jumatatile de adevar, singuratatea...
Nu-ti plac multe lucruri urate zeita si-ti e inima plina de frumusete. Ma iarta ca doar am spicuit din destainuirile tale...
La multi ani! Sa ai viata pe care o meriti si sa te bucuri de cei dragi sufletului tau