Anii de liceu pentru mine nu sunt chiar departe ,dar au intrat in amintire.Povestesc si eu cateva momente acum cat sunt proaspete.
Aveam o profesoara de romana (Doamne pazeste!)care devenise cosmarul meu cel mai mare.Timp de patru ani nu m-a scos din vizor in nici macar pentru o singura ora.Intrebari peste intrebari ,raspunsuri peste raspunsuri ,oricum nimic nu o multumes.De exemplu se intamplase ca odata sa spun "acela" ,iar ea foarte ironic :"O faci pe inteligenta cu mine?",la care eu ce naiba sa mai spun ,am tacut.Bun! Data viitoare cand trebuia sa folosesc de "acela" normal ca am spus "ala" si atat mi-a trebuit.Pai ce!? "Unde ne trezim de vorbim asa ,la piata?"Acum imi pare amuzant ,insa atunci ma enerva de numa.
Tot pe doamna profesoara nu o uit pentru ca mi-a dat primul 3 din motiv ca nu citisem pe vacanta romanele,desi i-am spus ca am citit.Raspunsul meu nu parea probabil convingator si mi-a spus :"Nu ai citit" ,iar eu in culmea enervarii pentru ca imi petrecusem multe zile citind i-am raspuns rastit :"ba am citit" ,la care ea tot asa rastit a spus:"3!".Ce sa mai faci? Asta e.
La orele de biologie doamna profesoara se tot ambitiona sa ne dea lucrari neanuntate.Rezultatul:ne vorbeam cu nerusinare in clasa si nimeni nu scria nimic.Asa nu luam note proaste.
Aveam un profesor de istorie cu aparat auditiv ,saracul,iar niste zmei de copii din clasa il faceau sa-i baraie-n ureche folosind un mobil si prapadindu-se de ras.Bietul prof spunea doar : "stinge ma radiou acolo!"

Deocamdata nu mi-e deloc dor de anii de liceu.Probabil e prea timpuriu.