Manifest

[Escu]

copy/paste - tone. credinta = 0.
la multi ani, din partea aceluiasi nemultumit     

[Escu]

Ce inseamna Pastele pentru unii...

Pentru altii inseamna haine sau obiecte noi. De aici si celebra expresie “te-ai innoit de pasti”. In mod normal se aude si la craciun+anul nou. Merge, si se poate imprumuta de la o sarbatoare la alta…nu?Pentu altii inseamna doar o masa mai bogata, o masa la care se strang cu familia si uita pret de 1 ora de griji si cam atat. Ei sunt oamenii manipulati de bani.

Pentru altii inseamna totul. Au postit si vor sa isi spele pacatele prin spovedanie si impartasanie. Toata viata au facut ce au vrut si spre sfarsit cauta impacarea cu Dumnezeu. Sunt credinciosi si spera sa pacaleasca cumva moartea. E o frica ascunsa, e un fel de troc. E de fapt minciuna cusuta cu alta ata.
Si mai sunt oamenii care au crezut in Dumnezeu de la inceputurile lor. Acei oameni care nu au facut altceva decat sa creada si sa nu cerceteze. Acei oameni care se hranesc cu credinta. Acestia sunt oamenii manipulati de religie.

[Paul]

Ce inseamna Pastele pentru unii...

Pentru altii inseamna haine sau obiecte noi. De aici si celebra expresie “te-ai innoit de pasti”. In mod normal se aude si la craciun+anul nou. Merge, si se poate imprumuta de la o sarbatoare la alta…nu?Pentu altii inseamna doar o masa mai bogata, o masa la care se strang cu familia si uita pret de 1 ora de griji si cam atat. Ei sunt oamenii manipulati de bani.

Pentru altii inseamna totul. Au postit si vor sa isi spele pacatele prin spovedanie si impartasanie. Toata viata au facut ce au vrut si spre sfarsit cauta impacarea cu Dumnezeu. Sunt credinciosi si spera sa pacaleasca cumva moartea. E o frica ascunsa, e un fel de troc. E de fapt minciuna cusuta cu alta ata.
Si mai sunt oamenii care au crezut in Dumnezeu de la inceputurile lor. Acei oameni care nu au facut altceva decat sa creada si sa nu cerceteze. Acei oameni care se hranesc cu credinta. Acestia sunt oamenii manipulati de religie.

Si mai sunt oameni fara religie, fara credinta, fara identitate...

Acei oameni se hranesc cu ei insisi... acei oameni isi traiesc viata, pentru ca este singura pe care o merita.

[charlie]

Pai fiecare are o singura viata. Si si-o face singur.

Nu conteaza in ce / cine crezi.

[Paul]

Perfect de acord Charlie. Nu exista nici macar urma de repros in ceea ce am scris eu

[Escu]

Ma gandesc ca n-am mai scris de mult aici, asta nu inseamna ca n-au mai fost subiecte. Inseamna ca le-am ignorat o perioada.
Ma gandesc la tinerii din ziua de azi. La pustii care cred ca iubirea la 14 ani e totul. Cu totii am fost pe acolo dar parca n-am fost ca ei.  Multi dintre ei nu stiu sa scrie corect din punct de vedere gramatical dar au pretentii ca fetele sa iasa cu ei la suc. Cred ca au si probleme de exprimare. Nici noua nu ne-a fost usor sa ne exprimam cand am fost ca ei, dar parca biletelele date din mana in mana pana la persoana draga noua erau scrise corect. Noi nu aveam atatea posibilitati ca ei. Noi aveam parcul si cofetaria. Nu stiam ce-i ala film la mall si nici calculatoare in casa. Diferentele intre generatii sunt de la cer la pamant.
Chiar discutam astazi cu un amic, daca nu cumva evolutia tehnologica e de fapt o "involutie". Voi cum o sa va cresteti copiii ? O sa-i uitati in fata calculatorului? Cu siguranta ai mei n-or sa treaca de mania securitatii pe care o am in ceea ce priveste parolele si limitarea accesului.. Am sa-i educ in asa fel incat sa prefere o carte sau un sport..decat in fata monitorului/tv-ului.

[viulian]

Ce sa zic ... pentru fiecare generatie exista o nostalgie cat de bine era cand eram copii. Pentru ca ... eram copii si lumea era a noastra.

In principiu, o sa-i invat (daca au talent) cum sa se descurce cu calculatoarele. Din cate am vazut si eu pe la cunostintele care au copii, e ca foarte multi pariniti simt cum calculatorul atrage magnetic odraslele, dar nu inteleg de ce. Pentru ca este un drog al mintii .. este atat de complex, dar functioneaza logic. Si este mult mai captivant sa incerci sa intuiesti toate 'legile' din spatele lui, decat poate sa-ti ofere un sport. Intr-un joc atingi performante maxime in cateva luni; in viata de zi cu zi trebuie sa te antrenezi ani buni si sa platesti multi bani pe echipamente, etc.
E clar ca un PC va castiga mereu in lupta cu realitatea  Exemplu personal: jucam Need For Speed (joc de masini) si eram maestru la derapari pe gheata folosind frana de mana. Prima data cand s-a intamplat pe viu sa derapez (incepator, iarna, am abordat cam tare o curba, etc) m-am blocat complet (dupa ce am blocat franele). Evident ca am ajuns in sant; abia atunci mi-a fost clara diferenta, pe calculator mereu o poti lua de la zero, in viata insa, e periculos, nu exista o a doua sansa. Viata e dura.

Asa ca nu stiu cum o sa-mi educ copii. Mie nu de PC mi-e. Voi incerca sa nu fiu foarte entuziasmat, caci copii il vor respinge. Am eu asa un feeling ca in perioada cand copii isi manifesta independenta fata de parinti, resping ceea ce parintii au 'adoptat' drept pasiuni. Foarte rar tatal si fiul sa aibe aceleasi meserii.
Daca voi avea copii cu multa energie, i-as da la un sport gen arte martiale; sa educe si mintea si corpul, si echilibrat. Sa vedem...

[Lady Allia]

Făcând un bilanţ...mie mi-a plăcut Lovetime foarte mult pe vremea când erau aicipersoane care aveau cu adevărat ceva de spus şi o spuneau frumos, oameni cărora le păsa de imaginea acestui forum, dar, care dintr-un motiv sau altul nu mai sunt.

Nu spun că nu e normal să nu mai fie...viaţa îşi vede de drumul ei firesc!

Spun doar că fără anumite trieri de texte, Lovetime a devenit un alt site gen jurnale, un site plin de probleme puerile şi adolescentine, care nu mai există demult în ideea în care a fost conceput. Lovetime acum se târăşte...

Dacă am avea şi un psiholog în problemele adolescenţilor ar fi perfect!

Eu nu am fost o voce din acelea puternice şi nici darul peniţei nu l-am avut, dar am fost un membru cu urcuşuri şi coborâşuri, cu bune şi rele căruia i-a păsat şi probabil îi mai pasă devreme ce tot intră şi aşteaptă...o primăvară frumoasă şi pe aici.

Până atunci, dă şi mie un pahar din berea ta Escule... măcar o dată să fim şi noi la unison de dragul tachinărilor trecute...

[sunshine]

Nu , Escu, cei care cauta impacarea cu D-zeu nu vor sa pacaleasca moartea , ei se pregatesc s-o intalneasca.De aceea vor sa-si recunoasca pacatele si sa aiba o legatura cu D-zeu, din dorinta de a fi primiti dincolo sau, poate, de teama Judecatorului. Eu tin post si ma impartasesc pt ca asa ma simt eu mai curata sufleteste. Asta nu inseamna ca cei care nu postesc si nu merg pe la biserica sa-si spuna off-urile unui preot nu sunt credinciosi. Fiecare are credinta lui, se roaga in felul sau .
 Eu nu cred in teama de moarte in adevaratul sens ci doar in teama de a nu aduce suferinta in sufletele celor pe care ii iubesti . Sunt altii care se agata de viata cu ultimile puteri pentru ca o iubesc si nu stiu ce si daca ii asteapta ceva dincolo. Altii isi doresc moartea pentru a scapa de chinuri .
 
In alta ordine de idei, referitor la adolescentii din ziua de azi...da, mare adevar, nu mai invata nimic, agramati si indiferenti .Dar nu sunt sigurii vinovati ca au ajuns in situatia asta. Invatamantul este la pamant .Eu sunt f revoltata  pe modul in care se preda astazi in scoli, pe cerintele aberante la fiecare materie . La gimnaziu este DEZASTRU! Este un "lasa-ma sa te las" in crestere  si parintii sunt depasiti de atitudinea profesorilor, nu indrzneste nimeni sa comenteze pentru ca cel care va plati este copilul. O spun din proprie experienta .
 Va rog sa cititi ce au postat majoritatea adolescentilor de pe acest forum si  sa faceti o comparatie cu cele scrise de ceilalti. Mi-e rusine mie, sincer...dar ce pretentii sa mai avem la ei cand  la conducerea acestei tari  dorm linistiti multi analfabeti ? Ce exemple sa urmeze si copiii astia?
 Eu sunt convinsa ca totul porneste de la educatia de acasa, de la respectul si bunul simt "predate" de catre parinti .Altfel nu se explica comportamentul elevilor vis-a-vis de profesori si al celor din urma fata de elevi si parintii lor.
 Oricum, este jenant ce se intampla in scolile din Romania, in toate privintele.

[vero-visator]

   A fost o vreme cand consideram Lovetime un fel de "Arca lui Noe",unde gaseai raspunsuri la cele mai multe din intrebarile atat de simple si totusi atat de greu de raspuns pentru ca erau lasate la urma,inaintea lor fiind mult prea multe responsabilitati cotidiene.Au fost nopti in care am plans pentru ca nu ma simteam in stare sa "spun' lucrurilor atat de frumos precum citeam aici.Am venit orbecaind si cu dorinta de a gasi continuarea unei povesti ce-o numeam iubire, dupa cate stiam pana la acea vreme ca s-ar chema asa.Am gasit aici nenumarate alte motive pentru care poti iubi pe lumea asta,pentru care poti suferi fara ca aceasta sa-ti fie o povara.Mi-am schimbat numele si am crezut ca doar atat s-a schimbat la mine...

  Acum imi fac aceleasi griji ca si voi.Eu stiu ca am o varsta si poate ca pentru mine ar fi de ajuns cate am facut,am amintiri,am iluziile mele care ma tin mai departe, cat imi va fi dat sa raman pe lumea asta.Raman copiii mei,care au sa ma intrebe la un moment dat cum e cu dragostea,cu albinele si cu florile,cu trantorii,desi, uneori, cred ca ma depasesc in aptitudinea de-a sta drept sprijiniti in convingerile pe care si le-au format despre lumea asta (...nu stiu cat e de important,sunt gemeni,fata si baiat,balanta ca zodie).
  Asadar,ce vor face ei fara un strop de romantism atunci cand "batranii" nu s-or mai gasi nici de cumparat?

[Lady Allia]

Vero... eu cred că fiecare avem capacitatea de a ne construi şi reconstrui în noi şi pe noi înşine, iar tinerii la fel. Când bătrânii nu vor mai fi, ei vor fi să aibă romantismul lor... Sunt convinsă că romantismul nu va dispărea. Nu are cum. Poate se va diminua, poate tot mai puţini îi vor vedea frumuseţea, dar nu cred că va dispărea, pentru că aşa cum am spus, toţi avem capacitatea de a ne proteja, de a ne închide într-o carapace a noastră unde să construim lumi care să ne ţină departe de viaţa dezlănţuită, lumi unde avem timpul să gândim, să restructurăm, să ne îmbărbătăm, să ne ridicăm, iar apoi să o spargem şi să ieşim...

Oamenii sunt defapt o nimfă de mai multe ori în viaţă şi ca atare un fluture de mai multe ori în viaţă !

[alexia]

M-am saturat! M-am saturat sa mi se "sugereze" ce sa fac, m-am saturat sa mi se ceara sa tin cont de ce spun ceilalti, sa mi se explice de ce cutare sau cutare are dreptate, m-am saturat de reprosuri si de a fi vinovata fara vina. M-am saturat sa las de la mine, sa ma las pe mine deoparte, sa renunt la viata mea pentru viata altora. M-am saturat sa fiu si sa fac cum vor altii. Uneori am impresia ca am innebunit! Vreau sa fiu eu, eu asa cum sunt. Vreau sa zambesc, sa visez, sa ma bucur! Vreau sa fiu femeie! Vreau sa fiu EU!

[Escu]

Suntem niste fiinte marunte care isi cauta drumul in viata. Cand incepem sa ne dam seama cat de cat despre ce vrem, viata ne da cate o palma. Ne scoate din visare si din nori si ne da cu capul de asfaltul realitatii. O luam de la capat pe alta cale crezand ca de data asta drumul este cel bun. Palma revine si iarasi obrazul nostru e lipit de asfalt. Asta inseamna sa traiesti. Nu exista scenarii perfecte, nu exista retete de succes si nici pozitii ideale. Cine rezista cel mai mult intr-o pozitie dreapta, cu capul ridicat acela va cunoaste fericirea iar palmele vietii nu-l vor dobori ca pe cel care le incaseaza una dupa alta.

Nu pornim la drum cu sanse egale, balanta este mereu inclinata si ar trebui sa acceptam lucrul asta. Rolul balantei este sa cantareasca, niciodata nu va sta intr-un echilibru egal.
Cantariti-va bine deciziile, sau va vor cantari ele pe voi...

[alexia]

Bine si frumos spus, Escule! Cat adevar! Un adevar pe care il cunosc. Sunt doar momente cand nu stiu care drum e drumul inainte si nici daca ar trebui sa intorc si celalalt obraz.

[cristi_30]

Va intreb si eu, ca un necunoscator ce sunt, macinat de ganduri si probleme: exista si o balanta a sentimentelor, a trairilor sentimentale? Ma refer la oamenii care nu pot trai in viata fara apropiere, fara atasament, fara iubire, dar care nu au parte de asemenea trairi, iar balanta lor sentimentala este dezechilibrata si inclinata spre dezamagiri, deziluzii, regrete etc., din diverse motive. Oameni care apreciaza arta, frumosul, bunul simt, corectitudinea si, automat, frumusetea sexului opus (atat cea exterioara, cat si cea interioara). Oare acesti oameni, dezechilibrati sentimental, mai pot sa-si gaseasca drumul, mai pot sa-si gaseasca un motiv pentru care sa mai continue sa caute un drum in viata?

Unii oameni spun ca ratarile, deziluziile ne fac mai puternici, mai ambitiosi. Totusi, sunt persoane care ajung slabe, se pierd pe drum, devin in ochii celorlalti niste specimene ciudate, spirite labile, cu care nu e bine sa te pui, situatia dezechilibrandu-se si mai mult pentru ei.

De ce ne chinuim sa echilibram balanta de care amintea Escu (si pe care poate nu vom reusi s-o echilibram niciodata)? Pentru a supravietui in aceasta jungla care este societatea in care traim, nu? Balanta aceasta nu ar  trebui sa contina toate ingredientele vietii: atat parti materiale, pragmatice, care sa ne asigure supravietuirea fizica, cat si parti sentimentale, care sa ne asigure supravietuirea spiritului, sa ne apropie ca oameni?

Cunoasteti oameni care au reusit sa mearga inainte (sa-si asigure supravietuirea, ziua de maine), atunci cand problemele pe plan sentimental i-au lovit din toate partile? Au devenit cumva mai reci, mai distanti?