Nu stiu ce sa zic cu asezat la casele lor, cred ca majoritatea ne-am asezat cumva - sau exista deja o stabilitate si a locului, si financiara, samd.
Pofta nu a disparut, nici nu e mai rara, doar ca na, nu mai e sentimentul urgentei ca TREBUIE. Cumva e o dorinta, e drept satisfacuta ceva mai rar decat a manca sau a bea apa - si atunci cand se intampla cumva ii dedici mult mai multa atentie decat io cel putin ii dedicam inainte, orbit aproape de faptul ca 'o fac'. Era mai mult mecanic, un act reflex presarat cu gesturi de tandrete.