Însemnări despre lumea asta

[diana_nistor]

In lumea asta ma simt uneori ca la un spectacol. Tot ce ma inconjoara este spectacol. Spectacol de neinteles. Spectacol al unor forme, al unor chipuri in miscare, al unor linii de forta opunandu-se, sfasiindu-se intre ele, innodandu-se, deznodandu-se. Ce masinarie ciudata! Nu tragica, ci inmarmuritoare. Uimirea este sentimentul meu fundamental despre lume. Nu e tragica, bine, bine; poate comica, ciudat comica, desigur, derizorie e aceasta lume. Nimic nu e cumplit, totu-i cumplit. Nimic nu-i comic. Totul e tragic. Nimic nu-i tragic, totul e comic, totul e real, ireal, posibil, imposibil, de conceput, de neconceput. Totu-i greu, totu-i usor...
Cand te asezi pe margine si o privesti in ansamblul ei, ii vezi maretia si dramatismul?

[Escu]

Lumea. Noi si restul lumii. As vorbi despre principii, mod de gandire sau idealuri. Oamenii spun multe, spun ceea ce doresti sa auzi. Ii simti ca sunt altfel dar imagine de sine conteaza. Conteaza asa de mult incat calca in picioare propriile lor principii, propriile lor valori morale. Nu am inteles niciodata de ce "ceea ce vrem sa parem" conteaza mai mult decat "ceea ce suntem". Suntem facuti din pamant si in pamant ne intoarcem. Ce avem de castigat daca ne prefacem in fatza oamenilor, a prietenilor sau chiar a rudelor. Fiecare poarta cate o masca, pentru ce? E o lupta nescrisa pentru "putere si inteligenta"? Tot in pamant te intorci omule. Nu iei nimic cu tine din astea acolo.
Cel mai frumos e cand ai nevoie de ajutor. Prietenii, sau cel putin cei pe care ii consideri prieteni iti arunca in fatza "te ajut, stai linistit". Te linistesti, dar constati dupa scurt timp ca nu au facut decat sa iti dea sperante false. Spunea un vechi proverb "Spune-mi cu cine esti prieten,  ca sa iti spun cine esti". Mare adevar.
Oameni cu facultati, oameni cititi, oameni simplii, majoritatea oamenilor uita sa fie oameni. Se complac.
"Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur" - inca o vorba autentica si plina de adevar.
Prefer sa fiu eu, simplu si franc.

PS: De ce oamenilor de place sa se maimutzareasca pe messenger? Stiti cum..."is online, is offline, is online, is offline" - cam asa ceva..de milioane de ori. Doamne cata distractie si prostie!

[no_matter]

Escu, ai scris cateva cuvinte intelepte.. Reproduc idee: "oamenii se dau ceea ce vor sa fie, nu ceea ce sunt"... Un om pe care il cunosti real, nu se da ceea ce nu poate fi, pentru ca tu-l cunosti. Nu poate nega in niciun fel ceea ce tu deja sti si nu coincide cu ceea ce el vrea ca tu sa sti. Asta doar daca il cunosti real. Lumea virtuala insa, e portita de evadare spirituala pentru a fi imaginar ceea ce ti-ai dorit poate, sa fi. Ziceai de messenger.. Este un loc la fel de virtual ca si acesta. Diferenta e doar numarul de Dumnezei de acolo fata de cei de aici.

[valentina]

O mai putem numi lume?Totul e doar o jungla pietruita,plina cu animale bipede,care de la zi la zi se transforma in ceva ce peste putin timp nu va mai exista.Vom pierii din cauza rautatii ce salasluieste in noi;nu mai vedem nici in stanga ,nici in dreapta,ne lasam condusi doar de simtul acela animalic de a avea,de a poseda.Omenia,bunatatea,e pe cale de disparitie.
         In jurul meu vad doar ura,invidie,gelozie si barfa.Multa barfa.
         Prietenia e cel mai mare dar,foarte pretios.Dar nu gasim pe toate drumurile prieteni adevarati.
Poate ca am aberat,nu ma luati in seama,dar asa de mizerabil ma simt azi,incat simteam nevoia sa ma descarc cumva.Si poate ca intr-o zi va voi povesti mai multe,cand voi gandi mai limpede,cand cerul vietii mele se va mai limpezii,macar putin........

[Just]

 Unii spun ca in lumea asta totul se invarte in jurul banilor.
 Sunt scoase la licitatie sentimente vandute aceluia ce ofera suma cea mai mare.E un joc urat intre copiii mari si ,spun ei,puternici.Se vinde falsa iubire ,falsa prietenie si false ganduri de bine.Cei care cumpara ofera mult doar pentru o falsa stare de bine. Insa totul e trecator ,chiar si pentru ei . Ceea ce cumparasera la licitatie va fi pus in vanzare din nou (fara voia lor) si va castiga altul care de data asta va oferi mai mult.
 Privesc din departare si zambesc ironic acestui joc murdar ,dar oarecum dezamagita.Lumea asta a luat-o pe un drum gresit!
 Oare cine o va aduce din nou pe drumul cel bun?
 Chiar nimeni si nimic?

[Lady Allia]

"Oare cine o va aduce din nou pe drumul cel bun?"

Fiecare dintre noi daca ne dorim asta cu adevarat!

Nu trebuie sa ne uitam mereu la faptul ca ni se ofera falsa prietenie - trebuie sa invatam sa daruim una frumoasa!
Nu trebuie sa ne uitam ca ni se daruiesc sentimente false - trebuie sa incercam sa oferim sentimente curate si sincere!
Nu trebuie sa ne uitam la cat de mult castiga unii la "licitatie" - trebuie sa invatam sa oferim!

Din pacate insa lumea a devenit o lume in care binele este confundat cu lipsa de sinceritate si cu gandurile ascunse. Azi daca vrei sa intinzi o mana calda, un zambet, un ajutor, daca vorbesti despre iubire si prietenie oamenii te iau in ras si te considera fals!
Orice dorinta de a face un lucru sau un gest fara a astepta ceva...este interpretata!

Eu defapt cred ca lumea este asa cum vrem noi sa o percepem, cum vrem noi sa o vedem...lumea este o manusa croita dupa fiecare...este reflexia fiecaruia intr-o oglinda!

Maica Tereza insa spunea foarte frumos:

"Laitmotivul Maicii Tereza


Oamenii sunt iraţionali, nelogici şi egocentrici,
cu toate acestea iubeşte-i.


Când faci lucruri bune, ei îţi reproşează că le-ai făcut din motive egoiste,
cu toate acestea continuă să faci lucruri bune.


Când ai succes, capeţi prieteni falşi şi duşmani adevăraţi,
cu toate acestea, continuă să ai succes.


Lucrurile bune pe care le faci vor fi uitate mâine,
cu toate acestea continuă să faci lucruri bune.
   

Sinceritatea şi felul deschis de-a fi te fac vulnerabil,
cu toate acestea continuă să fi sincer şi deschis.
   

Tot ce ai construit prin munca unor ani de zile poate fi distrus într-o singură noapte,
cu toate acestea continuă să construieşti.


Ajutorul tău este necesar, dar oamenii ar putea să te atace dacă îi ajuţi,
cu toate acestea continuă să îţi oferi ajutorul.


Tu oferi lumii tot ce ai mai bun, cu toate acestea lumea este rea cu tine,
cu toate acestea continuă să oferi lumii tot ce ai mai bun."

Cand vom face asa...si lumea noastra va fi altfel!
Pana sa asteptam de la altii sa primim trebuie s invatam sa daruim fara sa ne gandim cum ne vor prii altii!

[Escu]

Care sa fie oare drumul cel bun? Difera de la om la om. Nu exista un drum bun, ci miliarde de drumuri bune, dupa fiecare suflet cate un drum bun. Nu ai cui sa intinzi o mana calda. Unui necunoscut? Ti-ar lua ambele maini si tot tu ai ajunge sa suferi. Oare de ce?...doar e un necunoscut. Lumea e parsiva, fiecare vrea sa castige ceva fara sa dea la schimb nimic. E cel mai frumos troc. Ciudat e ca si merge pentru unii care nu mai viseaza de mult. Pentru ceilalti? Raman amagiti cu propriile sperante. Nimic nu pica din cer si totul are o logica. Minuni ? Nu exista. Sunt de mult apuse, uitate in cartile pentru copii.
Sa fiu carcotas si sa ma iau si de religie. Nu salveaza! Omului ii trebuie ceva in care sa creada, in ceva atotputernic. Ciudat, ne intoarcem la religie, rugandu-ne sa se intample o minune. Nu se intampla, vine tot din noi raspunsul. De cele mai multe ori nu stim sa cerem, nu stim sa cautam, nu stim sa gasim solutii. Viata e simpla, noi ne-o complicam. Religia e ceva de care ne agatam. Tot o mica speranta. Ajuta in subconstientul nostru, cand de fapt noi suntem de vina. Si de bune si de rele.

[inda]

esti sarcastic in seara asta, escule

[Miss M.]

Lumea mea a fost minunata atata vreme cat am privit-o cu ochi naivi , ai celui care nu cunoaste , apoi am pasit in mijlocul ei , am gustat din viata si am ramas cu un gust amar ... iluziile mele s-au naruit asemenea castelului de nisip cazut la primul val - multi numesc asta maturizare , se prea poate ... uneori prefer sa ma intorc la naivitatea adolescentei .

Dragostea este totul , inceputul si sfarsitul , cum zicea cineva " un munte pe care-l urci razand si-l cobori plangand " - nimic mai adevarat ! Ne legam destinele si existenta de oameni pe care avem pretentia ca-i cunoastem , ne trebuie timp si lacrimi sa realizam ca nu e adevarat . Prea usor ne aruncam sufletul in bratele primului sosit . Prea usor avem incredere unii in altii . Si cand focul ala care te-a orbit atata timp se stinge abia atunci incepi sa privesti limpede in jurul tau . Dintr-odata esti mai singur decat ai fi crezut ... trist ! Esti ratacit si cauti cu disperare o mana intinsa si calda care sa te prinda la momentul oportun . Daca ai noroc o gasesti , daca nu - ai cazut ...

Fie ca vrem sau nu sa recunoastem echilibrul nostru interior cauta permanent armonia cu exteriorul , linistea si fericirea fiecarui individ in parte va fi mereu dependenta de cineva ... De ce nu poate omul sa fie el insusi , echilibrat si complet fara a fi nevoie sa se raporteze la persoanele care il inconjoara ? ...

Oamenii trec in viteza pe langa tine , rareori se opreste cineva sa te asculte si , chiar mai mult , sa te inteleaga . Fiecare are povestea lui de spus , fiecare-si duce in spate povara care i-a fost harazita , aproape toti purtam in suflet rana unei iubiri sfasiate , amagirile firesti ale vietii si deziluziile unor vise marete ... am invatat sa fim egoisti . Nu avem timp sa fim prieteni , sa ne ascultam , sa ne intelegem , sa ne intindem mana reciproc ... preocupati fiind peste masura de propria drama . Recunosc ... ii acuz pe altii de lucruri pe care , la randul meu , nu sunt in stare sa le fac . Clipa asta de sinceritate doare . E mai simplu si comod sa faci reprosuri altora decat sa ti le faci tie insuti , cu totii am fost raniti intr-un fel , mai mult sau mai putin dureros , dar noi ... n-am ranit ? ... greu mai e sa ne vedem propriile greseli .

[Semiramis]

pentru LoveGirl...
măi fată, măi, dar cât mai suferi şi tu!!! ştii, nu trebuie să rabzi pentru ceva cu orice preţ. lucrurile se mai schimbă. pentru ce, te întrebi? hai te pup!!! vezi ce faci...

[katya1886]

Opinia mea in ce priveste lumea, e ca este asa cum vrem sa fie, cum noi o facem sa fie. Se pare ca nu suntem capabili nici macar sa o ingrijim cum trebuie. Aratam prea multa indiferenta fata de lucrurile importante cu adevarat. Poate ca merge totul atat de prost pentru ca omul nu stie sa se gandeasca decat la binele personal, in ce priveste restul - e zero, inchidem ochii si ii lovim orbeste pe cei care ne stau in cale, sau care doar trec inatmplator pentru scurt timp prin vietile noastre. Cand realizam ca am gresit? Pai una dintre posibilitati ar fi ca ne trezim abia atunci cand, cine stie daca nu providenta insasi, ne pune exact in situatia uneia dintre "victime". Zic in aceeasi situatie sufleteasca. Ca sunt si nevinovati care cad, de stam si ne intrebam cu ce am gresit de trebuie sa platim asa scump? Pai... n-am gresit cu nimic. Doar ca esti ca un oricare altul, si putea fi la fel de bine altcineva pus intr-o situatie dificila. Toti suntem vinovati si fiecare este si o victima. Din greseli trebuie sa invatam, nu? Cred ca trebuie sa luam ce a fost frumos si sa-l ducem cu noi ca o lumina, atunci cand vrem sa mergem mai departe. Iar raul... sa invatam sa-l acceptam. Nu sa raspundem cu ura... niciodata.
E un haos cumplit lumea asta. Ar trebui sa vina cineva si sa faca putina ordine, sa imparta ceea ce trebuie pastrat si ce trebuie aruncat pentru ca noi nu suntem capabili sa ne descurcam singuri.
Ma gandesc la vremurile de restriste, oricare din istoria universala, cand omul era ingradit de tot felul de interdictii. Acum ca avem atata libertate, chiar stim ce inseamna cu adevarat si cum sa o folosim? Consider ca fiecare din noi trebuie sa-si stabileasca limite, reguli si principii. Omul a ajuns in stadiul in care nu mai respecta nimic.
Dar in definitiv, ma lasa rece lumea asta.Trecutul, prezentul, viitorul - totul! Despre trecut totusi, imi pare ca are totusi valoare. Nu stiu, poate pentru ca a lasat ceva valoros urmasilor. Si sincer, mi se pare suficienta dorinta lor de a lupta pentru viitorime, ca sa aiba o lume mai buna. Cand si de ce a incetat omul sa gandeasca asa? Noi nu lasam nimic in urma... Nici macar Pamantul care in definitiv nu este al nostru, ci doar ne-a fost dat in ingrijire. Ce ne opreste sa fim altfel? Pentru ca eu nu vad o alta piedica in afara de noi insine. Si daca nu vrem sa schimbam nimic, atunci pentru ce ne mai plangem?
Vrem doar sa smulgem radacinile din pamant, sa fim inovatori. Sa daramam ce au cladit altii, dar oare nu oricare inceput presupune intai un sfarsit?

[Lady Allia]

Viata ne ofera exact ceea ce suntem dispusi sa acceptam!

Spunand asta nu ma refer la cazurile extreme de moarte sau boala - acestea tinand de Dumnezeu din punctul meu de vedere.

[Miss M.]

pentru LoveGirl...
măi fată, măi, dar cât mai suferi şi tu!!! ştii, nu trebuie să rabzi pentru ceva cu orice preţ. lucrurile se mai schimbă. pentru ce, te întrebi? hai te pup!!! vezi ce faci...

pentru semiramis ...
nu mai sufar atat de mult , multeee lucruri s-au schimbat de cand gandurile mele nu au mai zburat  , n-am vrut sa transmit chiar asa o mare tristete ci doar un soi de dezamagire a ceea ce s-a dovedit lumea a fi in cele din urma ... hai te pup , esti draguta mereu !

[diana_nistor]

As incerca o comparatie intre "lumea aceasta" si viata privita prin mine insami.
Citesc cu placere opiniile voastre. Adevaruri diferit exprimate dar identice in esenta si care se completeaza unele pe celelalte. Remarc, daca imi dati voie, si chiar daca nu-mi dati voie, inteligenta katy-ei 1886. Caci, zice ea intr-un fel anume ca daca totul in lumea asta este discutabil, de ce nu am muta termenii din topic cum vrem.
Uite, ii mut si eu dintr-o anume perspectiva.
Viata, comparata cu procedeul de a face o pictura. Similitudinea descoperiti-o voi. Plec de la o pata de culoare, de la un ton care suna bine, de la o tema, de la o baza; pata aceasta de culoare cheama neaparat alta complementara sau opusa. Se schiteaza un dialog. alte voci sau personaje cromatice se interpun, intra in jocul meu, in aceasta combinatie sau compozitie, sau in aceasta constructie ce se complica gradat si mereu, foarte simplu, daca pot spune asa, si in care totul se incruciseaza, se ramifica, se unifica din nou: se discuta, murmurul valurilor sau al multimilor creste, se transforma, se opreste, se solidifica, se controleaza, constituie un univers de sonoritati, de glasuri, de pasiuni, de forme, de puteri, de volume, de culori, se CONSTITUIE INTR-UN TOT O LUME IN AFARA LUMII, IN LUME, O LUME A CARUI ECHILIBRU SE REALIZEAZA DINAMIC, PRIN OPOZITIA ELEMENTELOR SAU A EVENIMENTELOR, UN EDIFICIU CARE NU E, DECI, LUMEA, IMITATIE A LUMII, CI LUMEA, TOTUSI, CA SI LUMEA CRISTALIZATA DUPA CHIPUL IDEAL AL LUMII.

Eventualii mei cititori, sunt sigura, nu vor stii foarte bine daca in aceste randuri am incercat sa vorbesc despre viata reala. Intrucat suntem cu totii in adancul nostru, pictori, muzicieni, arhitecti, ... nu avem decat sa alegem materia prima care ne convine sau mijloacele de exprimare - pur si simplu - si sa le descoperim in propria noastra viata. E destul sa privim in noi insine, niciodata in exterior, si apoi sa "ducem cu noi lumina" , sa dezvaluim lumea asa cum este ea, in mod autentic. O seva fierbinte, un val larg de viata!

PS: inventam atat de putin cand izbutim cate ceva. Dar sa nu-L suparam pe Dumnezeu! In alte cazuri, si mintim foarte mult, cand izbutim ceva.