O inima distrusa....ani de zile pierduti

[julieta]

Ca toate povestile de dragoste citite pana acum pe acest site o sa incerc sa incep si povestea mea cu gandul ca poate asa imi va fi mai usor sa trec este aceasta suferinta

A inceput intr-o zi de toamna..amandoi aveam 17 ani,amandoi tineri si plini de pasiune...ne-a fost bine 5 ani de zile, cand ceva intre noi s-a rupt si ne-am despartit, dar "soarta" ne-a ajutat sa ne reintalnim dupa 2 ani de zile si sa ne hotaram sa fim din nou impreuna,acum avem 25 de ani.
Asta se intampla anul trecut de ziua lui,m-a invitat sa ii fiu alaturi dupa care au urmat alte zile in care ne-am intalnit si usor,usor am ramas impreuna...l-a un moment dat a avut nevoie de bani pentru a isi renova casa si m-am oferit sa il ajut cu gandul ca o sa ne fie bine la amandoi mai tarziu...zis si facut...dupa ce a terminat casa de renovat mi-a spus sa ma mut cu el pentru ca isi dorea sa ma gaseasca acasa cand vine de la munca si sa ma simta aproape de el. Am facut si pasul acesta, dupa care tot el a fost cel care a spus ca vrea sa facem nunta in octombrie anul acesta.... Ce sa mai zic totul era frumos ne intelegeam foarte bine,era atent cu mine,ma lua peste tot cu el,eram foarte fericiti. Asta pana la un moment dat cand a inceput sa imi povesteasca ce a facut el in acei doi ani cat am fost despartiti si in sufletul meu au inceput sa apara sentimente de gelozie (mai erau fete care inca il mai cautau). Imi spunea sa stau linistita ca nu exista altcineva in viata lui decat eu...desi gaseam mesaje e telefonul lui sau primea telefoane noaptea si il simteam cum se fereste. Am avut multe discutii cu el legate de gelozie si ma asteptam sa faca ceva in privinta asta dar el mi-a spus altceva "daca vreau sa ma culc cu altcineva, ma duc iar tu nu o sa afli niciodata", aceasta a fost vorba care m-a marcat pe mine cel mai mult si fiecare mesaj care il primea sau fetele cu care vorbea in fiecare seara pe internet ma faceau sa cred ca o sa ajunga la un moment dat sa isi doreasca altceva sau pe altcineva langa el. Chiar a anulat si nunta din motive stiute numai de el pentru ca explicatiile care mi le-a dat mie nu mi se pareau destul de inteleiate si le-am acceptat cu gandul sa nu il presez sau sa creada ca vreau sa se simta legat de mine.I-am spus de nenumarate ori ca ma deranjeaza cea ce face el si imi spunea ca sunt exagerata si ca incep sa il sufoc. M-am linistit pana intr-o noapte (cam ora 24) cand i-a sunat telefonul si eu eram langa el si a raspuns,la telefon era o voce de fata care plangea si ii spunea ca ii este dor de el si de sarutul lui..am ramas blocata.Dupa ce a inchis telefonul l-am intrebat cine este si mi-a spus ca un baiat,am tacut in acea noapte si a doua zi i-am spus ce am auzit eu de fapt si a inceput iar sa imi spuna ca exagerez si ca nu stiu decat sa fiu cu ochii pe el si sa il controlez. Si mi-am spus daca tot simti ca te controlez am sa te controlez. Am intrat pe adresa lui de mess si m-am uitat in arhiva si ce am vazut acolo nu imi venea sa cred.....ii spunea unei domnisoare de 17 ani ca a inceput sa se indragosteasca de ea si sa il lase cateva zile in pace pentru ca trece printr-o perioada dificila .... binenteles ca l-am intrebat ce inseamna asta si mi-a spus GATA AICI SE TERMINA TOTUL. Si chiar s-a terminat...fara prea multe explicatii mi-a spus doar ca nu mai simte iubire pentru mine si ca nu poate sa stea din mila cu mine. Dupa un an de zileSe fac aproape 2 luni de cand ne-am despartit,ne-am mai intalnit,am vorbit vrute si nevrute..dar nimic legat de sentimente....am fost furioasa pe el in aceste 2 luni,dar acum a inceput sa imi fie dor de el...uneori simt ca ma sufoc, el nu vrea sa auda de asa ceva...deja se gandeste sa isi refaca viata si sa ma dea uitarii. Eu nu stiu ce sa mai fac, imi este foarte dor de el si chiar nu pot sa ma gandesc sa imi refac viata. Il iubesc enorm de mult si nu mai stiu ce sa mai sper, pentru ca simt ca orice speranta a murit entru mine.....

In speranta ca cineva va citi povestea mea...va multumesc ca ati avut rabdare sa o cititi chiar daca nu am intrat prea mult in amanunte!!!

[Semiramis]

cred că ar trebui să te concentrezi asupra vieţii tale. timpul le vindecă pe toate şi când îţi va veni timpul vei întâlni bărbatul care va fi atent doar la telefoanele tale, va vedea doar ochii tai şi se va gândi doar la tine. restul nu contează. baftă!

[Miss M.]

Am citit povestea ta , cap-coada ... ce sa zic , povestea e intr-un fel clasica ... prima iubire , un barbat convingator , o femeie indragostita si naiva , iubire mare , focul se stinge , el trece foarte usor la capitolul urmator , ea ramane cu deziluziile ... am fost acolo , stiu cum e . Pacat ca trebuie sa treci prin asa ceva dar dupa ce rana se va mai inchide ai sa te calesti . Sfatul meu este sa treci peste , cred ca iti dai si tu seama ca nu merita . Concentreza-te la tine si la viata ta , cauta-ti un drum al tau si nu pierde vreme pretioasa suferind in zadar . El este cel care a pierdut , nu tu . Poti sa te consideri norocoasa ca n-ai ajuns sa te casatoresti cu el , imagineaza-ti ca ar fi fost mult mai greu acum , stiu ce zic . Get over it ! Bucura-te de viata , de tineretea ta , pretuieste acesti ani cat ii ai , nu ii arunca pe geam ca sa plangi ca fraiera pe cine nu trebuie .

[Lady Allia]

Draga mea,

daca nu te-a iubit poate este mai bine ca v-ati despartit si nu s-au nascut alte si alte iluzii.
Intr-un fel vi-a lasat sansa la amandoi spre o adevarata iubire. Iubirea aceea in care doi sunt de ajuns si al treilea nu are loc niciodata. Iubirea aceea pe care fiecare dintre noi o meritam si o asteptam.
Acum...nu doare..., acum te sufoca, te face sa te simti plina de intrebari, de ganduri, te arunca intr-o lume rece si plina de lacrimi, dar...cand va trece acest sentiment de singuratate si de "tradare", vei intelege ca e mai corect asa pentru amandoi si...in special pentru tine.
Iti doresc sa gasesti cat mai repede puterea sa depsesti acest moment si...iti doresc sa vina cat mai devreme clipa in care sa gasesti cu adevrat omul sufletului si viselor tale.
Multa fericire iti doresc.

[Escu]

Cum ziceau si fetele, nu merita. Bine ca a fost acum si nu dupa nunta. O sa fie bine, mergi inainte, nu merita lacrimile tale.

[Just]

 Bine ai venit ,Julieta!
 Am citit povestea.E trista...
 Tot ce iti pot spune e ca trebuie sa fii curajoasa si sa privesti inainte pentru ca viata nu sta in loc.Este clar ca barbatul care urma sa-ti fie sot nu a fost cel potrivit ,acela care sa te iubeasca din suflet si sa te respecte,acela care sa-ti ofera alaturi de el multi ani frumosi plini cu momente de fericire.Faptul ca ati intrerupt relatia acum ,mai din timp ,consider ca a fost mai bine pentru ca mai tarziu suferinta era mai mare.Sa nu iti para rau pentru ca sunt convinsa ca tu ca femeie si viitoare sotie meriti mai mult decat ti-a oferit el.
 Esti tanara,bucura-te de viata si de anii tai frumosi,traieste-i din plin ca mai tarziu sa nu ai regrete.
 Iti doresc ca sa intalnesti persoana potrivita si urmatoarea poveste care o sa ne-o spui sa fie una despre fericire.

[suflet]

fiecare julieta are un romeo (sau nu stiu poate era invers  ), tu inca nu l-ai intalnit ...
nu-l cauta ca n-o sa-l gasesti, bucura-te de viata!!! 

PS: sper sa nu-i iei pe toti barbatii ca exemplul care l-ai avut , incepe de la 0 data viitoare fara sa-l judeci pe urmatorul pentru faptele fostului ... 

 

apropo ... bine-ai venit!

[julieta]

Va multumesc la toti de sfaturile voastre...poate ca timpul le va rezolva pe toate
Cel mai mult ma doare indiferenta de care da dovada si chiar daca ne-am mai intalnit sau am vorbit este atat de distant ca si cum intre noi doi nu a existat nimic...dar totusi au fost ani....ani de zile care ii poate sterge cu buretele atat de usor....inca o sa imi mai fie greu si de ce o sa imi fie cel mai frica este sa nu imi inchid inima....

[Semiramis]

când intervine diferenţa, dragostea nu mai există...
bucură-te de ceea ce ai avut şi nu plânge ceea ce nu ai avut. e greu, dar va trece.
hai, capul sus!

[Miss M.]

Julieta ... inima e o cutiuta care nu se inchide asa usor . Daca te doare indiferenta lui , plateste-i cu aceeasi moneda , fii chiar mai indiferenta decat el , nu-i mai cauta compania si nu-i mai da atentie daca te cauta el . Stii cum se zice ... dragostea e ca valul marii - vine si trece ... o dragoste noua va veni sa-ti spele sufletul de amaraciune , ai sa vezi . Sa auzim numai de bine !

[orhideea albastra]

 Eu stiu o vorba:cui pe cui se scoate !
E clar ca nici o despartire nu aduce bucurie in suflet,dar poate totusi aduce o noua sansa.La problema ta, nu voi incerca sa-ti spun cuvinte de alinare,incurajari ...nu ca nu ai avea nevoie, ci pt ca stiu ca in sufletul tau flacara sperantei inca mai palpaie.Deocamdata e amenintata sa se stinga din cauza lacrimilor,dar va fi suficient un suras, ca ea sa arda din nou ca altadata.
 Am invatat ca intotdeauna cand ceva nu-mi iese in viata, cum mi-as fi dorit, sa incerc sa am rabdare pt.ca sigur timpul imi va da un raspuns.Am invatat ca in viata nu exista GHINION, si ca totul se intampla cu un motiv,chiar daca pt noi de cele mai multe ori e greu de acceptat si inteles acest motiv.
  Candva in anii liceului, o profesoara de chimie ne-a spus o istorioara, care suna cam asa:
      "Intr-o dimineata un baietel impreuna cu tatal sau, au pornit  devreme din sat, pt a merge la targ.Drumul era lung, anevoios,printre dealuri si paduri.Au mers ei cat au mers, si copilului i s-a facut foame.Pentru ca erau foarte saraci, tatal nu avea in traista decat o coaja de paine, dar i-a dat-o toata lui!Pentru o vreme copilului i-a mai trecut foamea, dar din cauza oboselii a inceput iar sa se planga.De aceasta data, tatal nu a mai avut ce sa-i dea, nici macar o farimitura de paine, dar il incuraja pe baietel ca vor ajunge in curand la targ si-i va cumpara ceva de mancare.
Au mai mers ei ce au mers prin padure,pana ce copilul a gasit o tufa cu fructe foarte colorate.A alergat spre ele,bucuros ca are cu ce sa-si astampere foamea.Dar tatal l-a prins de maini,oprindu-l.Nu le putea manca pt ca erau otravitoare...Copilasul a inceput sa planga suparat pe tatal sau:
 -Cum sa fie otravite, cand sunt atat de frumoase ?! striga copilul.Vreau sa le mananc!
Degeaba a incercat sa-l linisteasca tatal, copilasul continua sa planga,acuzandu-l  ca nu-l iubeste si ca nu vrea decat sa-l vada cum sufera de foame.
  Parintele rabdator,i-a vegheat in continuare copilasului pasii ,fara sa mai zica nici un cuvant.Stia ca nu mai era mult de mers, si ca in curand aveau sa gaseasca mure coapta care le va astampara foamea.
Cand au ajuns la marginea padurii,copilul a zarit tufele pline de mure si a alergat spre ele.De aceasta data mainile tatalui sau nu l-a mai oprit, ci i-au cules cu grija fructele aromate...

Morala: nu intotdeauna ce credem noi ca e bine, e cu adevarat bun pt viata noastra.Si daca D-zeu nu ne lasa sa ajungem la ele, asta nu inseamna ca ne pedepseste! Ne iubiste, si cu intelepciunea Lui, vegheaza la fericirea noastra!

  Tu acum draga mea, esti in postura baietelului in fata fructelor otravitoare dar apetisante...Continua-ti drumul, chiar daca in tine arde foamea de iubire, si cu siguranta pe drum vei gasi si "tufele de mure "!!!!!

[Rebecka]

draga julieta, as vrea sa iti spun si eu multe sa te ajut sa intelegi dar vezi tu ce sa mai intelegem, internetul uneste oamenii dar ii si desparte, am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare, gen nu mai fi geloasa dac vrb cu fetele pe net, tu esti langa mine...asa e, dar pana cand?
Stiu ca te doare si stiu cum te simti...tot ce pot sa iti spun e sa ai incredere in tine, sa incerci sa uiti, ptr ca e mai bine ptr tine, si acum cea mai importanta üersoana nu e el, esti tu!
Multa bafta sper din tot sufletul sa treci peste....si da aici sigur cineva iti citeste povestea!