Aceasta e una din marile mele suferinte....cand vad, ca lumea e cum e....si omenirea a ajuns unde a ajuns...Am reusit sa cucerim o parte din spatiu, am reusit sa inaltam cladiri gigant, am reusit sa inventam modalitai de comunicare atat de performante, am reusit sa invingem moartea, descoperind tratamente pt. boli care pareau incurabile.....Am inventat zeci de mii de religii, pt a crede ca reusim sa-L gasim pe Dumnezeu...si pentru Al face sa ne vorbeasca.....Dar oare nu sunt toate in zadar..."desertaciunea desertaciunilor, totul e desertaciune ..."
Cu mult timp in urma am vazut un scurt filmulet legat de acest aspect al fiintei umane...evolutia.I deea era foarte interesanta....omenirea era comparata cu o colonie de furnici...fiecare cand ne incepem ziua, stim exact ce avem de facut, unde mergem, cat stam....suntem atat de prinsi in a ne indeplini munca incat...nu mai avem timp sa ne oprim "PENTRU O CONFRUNTARE A SUFLETELOR" cu cei din jur...Afisam aparente, culegem aparente....totul e un joc fara sfarsit, un cerc vicios...in care ne hranim cu iluzii...!
DAR, oricat de dureros apare aceasta realiate.....mai exista totusi si oameni care isi pun intrebari, care vor sa descopere rostul acestei existente, care lupta cu toata fiinta lor sa descopre cerul in sufletul lor!
Il cunoasteti pe Pescarusul Jonathan Livingstone?

Cel care a indraznit sa fie mai mult decat un pescarus...."Vreau sa stiu ce pot realiza in vazduh si ce nu.Atata tot.Vreau sa stiu"....Fara limite, Jonathan?, isi spuse in gand si zambi.Pornea spre calea lui spre desavarsire!"....Daca da, nu-l uitati si ajutati-l zi de zi sa zboare, mai sus, si mai sus..