Stiu ce spui si stiu ca este foarte greu insa, poate am fost norocoasa, eu nu am muncit niciodata pe mai putin de 10 milioane net, iar prietenii mei la fel.
Cat despre sprijinul familiei, eu cel putin o sa-l am. Stiu ce spui am trecut si eu pe acolo de mult, dar revin faptul ca nu-ti permiti o locuinta (in general vorbind) nu inseamna ca nu e mai bine sa stai doar tu cu partenerul. Noi vorbeam de ce este mai bine si ce nu.
Uite sa iti dau si eu un exemplu, baiatul cu care am fost 3 ani, mama lui si toata familia nu ma placeau si nu ma voiau. Cand a fost sa ne mutam impreuna, asa cum stabilisem in timpul facultatii nu a vrut desi ne-am fi permis o chirie, iar ai mei la nevoie sigur ne ajutau. A vrut sa stam cu mama lui, nici macar cu a mea. Tinand cont ca femeia nu ma placea iar mama il iubea pe el se certase cu mama mea, care il apreciase mult pana in acel moment, ce puteam sa facem? Eu singura solutie pe care o vad era sa ne mutam noi doi.
Si sunt multe cupluri care se despart din cauza ca stau cu parintii, numai eu am cativa prieteni divortati din acest motiv si recasatoriti cand s-au mutat singuri. Stiu ca e greu, e a dracu de greu uneori si nu ajuta doar optimismul si lupta trebuie sa ai si putin noroc si putin sprijin. Eu una sper si cred in sansa mea si daca Dumnezeu imi da sanatate si ma ajuta sa fac ce-mi doresc sa mearga, atunci o sa am sa-mi ajut si surioara si pe cei la care tin. Dar vom trai si vom vedea. Stiu ca se poate si daca altii au putut pot si eu.
Oricum concluzia era ca per ansamblu intotdeauna e mai bine sa stai doar cu partenerul, fara parinti
Poate sunt eu nebuna insa eu nu suport sa imi zica nici mama spala azi vasele, daca nu am chef, sau nu iti redecorez camera cum vrei ca e casa mea, cand o sa o ai pe a ta faci ce vrei cu ea. Poate sunt eu prea oroglioasa insa imi doresc sa am casa mea si sa nu imi spuna nimeni ce sa fac cu ea, cum sa mi-o fac si altele, vreau sa decid eu cu iubitelul si atat.
Subiect: SOACRA, SOACRA, POAMA ACRA....? (Citit de 9830 ori)
