Citim in Noul Testament in Luca 7/47 ceva care ne poate duce la acest semiadevar, adica ni se poate ierta mult caci am iubit mult, insa de aici si pana la a fi iertat de Dumnezeu pentru necredinta in El si, deci, sa fii nevinovat si sa porti o infinitate de vinovatii, vinovatia tuturor generatiilor din toate natiunile lumii, un univers intreg de infamii, de uraciuni... hmmm... poate fi doar o aspiratie ce poarta in ea rana unei deznadejdi.
Sinteza poruncilor lui Dumnezeu in VT este aceasta: "sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Adica sa fim producatori de iubire ceea ce nu poate fi o povara, ci o placere, o implinire, o adevarata "odihna". Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta - o entuziasta intimitate cu Dumnezeu (cu doamne-doamne).
Da, Isus a rezumat toata Legea Veche in cele doua porunci: a iubi pe Dumnezeu si a iubi pe aproapele. Dar El a ales porunca iubirii aproapelui dintre poruncile divine, iar porunca de a iubi pe Dumnezeu, dintre poruncile personale ale lui Moise, dupa cum a si zis: "in aceste doua poruci se cuprinde toata Legea si Proorocii".
Dumnezeu nu a poruncit sa fie iubit. Si, totusi, aceasta e ceea ce asteapta El, mai presus de orice.
Iubirea aproapelui este egala cu iubirea de sine. In nici unul din cei doi termeni ai ecuatiei nu se gaseste exigenta jertfei. Apoi, iubirea aproapelui este egala cu iubirea lui Isus. Deci o noua ecuatie! Aici termenul secund nu mai este iubirea de sine, ci iubirea care jertfeste.
Cine imparte painea lui in doua cu cel flamand, avad mila de el exact atata cata are de sine, acela implineste porunca VT. Cine isi da toata painea pentru o familie flamanda, si ramane flamand, acela implineste legea dragostei, a iubirii, legea dragostei care se jertfeste.
Si, revenind stricto - sensu la topic, daca Nikos Kazantzakis, prin Zorba a iubit ca prostu' fara dumnezeu si fara credinta in el, nu stiu; daca va fi iertat sau nu... hm (personal as vrea sa fie iertat); daca era prea sarac; daca era doar un rob, o iubire ocupata de lacomia de bani, un rob legat in lanturi, lanturi de aur dar, totusi, lanturi: un suflet rostogolit in ranjete si-n dans... poate ca el a cautat mai mult libertatea prin iubire (ce s-a dovedit o himera, un neant) decat libertatea absoluta, libertatea initiala ce se poate primi cultivand intimitatea cu Dumnezeu, cu credinta in El. DUMNEZEU = IUBIRE
Cu dragoste,
Diana