TEMA cu dor de munte !!!

[Lady Allia]

  aviz amatorilor si indragostitilor de proza si de munte! (la ideea inspirata de la inda_blue  )

 Cine a urcat vreodata muntele si i-a simtit "seva" sub talpi..., cine a vazut vreodata cerul diminetilor la munte, cine a auzit taraitul lacustelor si al greierasilor, cine a simtit melancolia unui foc de tabara si a vazut cristalul jucaus al apelor reci...stie cat de frumos poate sa fie muntele si cum ne plange in suflet dorul de paduri si poteci.

[Just]

Astăzi scriu cu dor în suflet.
A trecut poate mai bine de un an de când am fost cu prietenii și familia la munte.

Atunci era o zi cu cer senin .Ne-am trezit de dimineața ,am pregătit cafeaua,mâncarea și cortul pentru că plănuiam să rămânem peste noapte lângă cascadă.
Înaintam .
Potecile ,pădurile din depărtare,susurul râului parcă erau desprinse dintr-un roman de Evtușenko.Cu cât mergeam mai repede cu atat bucuria îmi invada în suflet.Mă simțeam ca în copilărie când în roua dimineții umblam cu tălpile goale prin iarba crudă din grădină.
Muntele se înălța semeț în fața noastră cu pădurile de brad ce se desprindeau din peisaj ,veșnic verzi.Codrul parcă are ceva tainic în frumusețea lui.Poeziile lui Eminescu ce i-au fost închinate nu i-au ucis misterul ,ci l-au sporit.

Mi-e dor de verdele crud ce-mi imbăta privirea și sufletul.
Mi-e dor de pădurile ce ascundeau răuri cu apă cristalină în jurul căreia se adunau căprioare firave,sprintene și jucăușe.

Astăzi muntele... parcă domină întreaga zare.

[Lady Allia]

Azi muntele imi gadila sufletul. Un ghiocel razlet si-a scos privirea afara din zapada. Un cerb necheaza din copita si striga o ciuta singura si pierduta. Ea...apare. Cu ochii mari si negri, tremura speriata si se adapa dintr-o latura a unui lac inghetat. Mai departe se aude o strigatura: Anaaa! Anaaa! Asa se striga muntenii unii pe altii. Casele li-s departe una de alta, iar necazurile si bucuriile uneori si le striga. Dar Ana...in ziua aceea nu a mai iesit! Nici atunci nici in alta. Acum acolo sta Mariuta. Nepoata ei cu par balai, bucata din ea. Focul mocneste si cosul fumega un fir gri...ca o chemare sau o ruga catre cer. Azi cerul tace. Nu plange a ploaie, nu viscoleste si nici nu ninge peste ganduri. Mariuta se aude pana si pe ea: "Bunica Ana?!". Dintr-un tablou ingalbenit, cu rame de lemn Ana zambea larg. Cum sa nu zambeasca? Mariuca e mama a doi copii frumosi. Doi balai bucalati cu ochii negri precum mura. E cald timpul cu ea desi la munte timpul trece repede. Seara a venit prea repede. Se aud tot felul de sunete ciudate - parca ar vorbi sufletul muntelui. In departare se mai aude cum rage cerbul a singuratate.

Mi-am amintit auzindu-l ( in gandul meu ) departe de...Blaga:

"Cerbul cu stea în frunte
( din ciclul Ce aude unicornul )

Nu-l mişcă ştiutele
crînguri cu ciutele.
Cărarea cu urmele,
iezerul, umbrele
nu-l cheamă. Copitele
sfarmă ispitele.

Prin ceaţă cînd lunecă
zări el adulmecă,
nu apropiatele,
ci depărtatele.

Ciulindu-şi urechile
prinde străvechile
rotiri, sus, de tulbure
foc şi de murmure.

Şi-aude, subt naltele,
unele, altele:
erele, sferele.

de Lucian Blaga"

si odata cu seara rasare Luna din mijlocul unui urlet rece de lup - padurea...tace a noapte.