Citind mesajele de la acest topic am inceput sa ma gandesc la formele pe care le poate lua o asemenea "recunoastere". In cate feluri poti spune partenerului "te insel"? Si cred ca raspunsul la intrebarea ta, Iulian, sta de fapt in varianta aleasa. Sa vedem mai intai posibilitatile. Astept sa ma completati.
Poti spune "Te insel" - trist, spasit, cu parere de rau, dorindu-ti sa nu se mai intample, sperand sa fii iertat sau pregatindu-te sufleteste pentru despartire
- rece, egal, petru ca ti-e indiferent ce se va intampla dupa aceasta marturisire, sau pentru ca vrei sa para asa
- cu aroganta si emfaza, ca si cand tu poti, partenerul nu, "ce, daca tu nu ai cu cine, sa stau si eu ca sfantu'?!"
- victimizandu-te, acuzand totodata partenerul: "ce e asa grav, draga? pai daca nu imi oferi tot ce imi doresc?! ce vrei sa fac? tu esti de vina!"
- negand cauzele si efectele actiunii tale: "ei, draga, dar nu a insemnat nimic pentru mine! era doar asa, de divertisment. Doar stii ca eu pe tine te iubesc!"
- dand vina pe persoana/persoanele cu care inseli "era tot timpul in preajma mea facandu-mi avansuri!"
- dand vina pe factori externi: "eram asa de stresat la birou incat mi s-a parut ca e o ocazie buna sa ma descarc, sa ma detasez de problemele care ma apasau" sau "mi-au bagat-o colegii pe gat! "
- amestecandu-te in multime: "Toata lumea o face!"
Freud spune ca noi, oamenii, avem un sistem de aparare care ne ajuta sa ne debarasam de sentimentul de vinovatie, de starea incomoda de anxietate care o creaza el si care satisface, astfel, superegoul, distorsionand realitatea. Asta nu e rau, atata timp cat nu se ajunge la extreme si cat e folosit cu responsabilitate si discernamant.
Sa ii spui sau nu partenerului ca il inseli? Cui si cat foloseste o asemenea marturisire? Aici cred ca Lorelei a spus tot ce era nevoie.