Cultura il poate apara pe om de pericolele vietii contemporane?

[diana_nistor]

Daca as porni dinspre azi spre inapoi, as dezvalui un mic secret personal: am inceput sa invat spaniola pentru a putea citi in original Don Quijote. O opera fundamentala consacrata conditiei umane pe care oricand o poti reciti cu acelasi interes. Don Quijote, ca si Hamlet, au din plin zguduitorarea valoare a universalitatii.

Dupa parerea mea, cultura, daca e bine manuita si pertinent folosita il poate apara pe om de multe pericole. A vorbi despre cultura e ca si cum ai vorbi despre o "benefica hidra". Apoi, mai cred ca cultura trebuie sensibilizata, e o atmosfera, e o relatie, chiar o relatie intre oameni sau intre om si teatru, dans, literatura, constructie arhitectonica, etc.

Am putea defini cultura cu sintagma "organizarea estetica a spatiului"? Tine ea de o viziune globala care depaseste efemerul, de bataie lunga in timp?

[viulian]

Dpmdv, cultura apara doar oamenii culti 

Exista insa grade de cultura, folclorul de exemplu e accesibil mai multora.. asta pana se ajunge la bautura - si nu mai apara pe nimeni.
Singurul neajuns care il vad io in cultura e faptul ca poate sa te ridice, sau poate sa te faca ingamfat.. Nu stiu ce sa zic. Daca te aperi singur de acest risc, atunci da.. cultura te apara.

[diana_nistor]

Pericolul care ameninta pe om si, in general, lumea contemporana este, spre exemplu - fascinatia tehnicii - .
Aparent, tehnica, daruind posibilitatile ispititoare ale unui confort imediat, ar putea indeparta pe om de la adevarata menire, aceea de perfectionare continua, intelectuala si morala, aceea de structurare a constiintei sale, aceea a integrarii solidare in colectivitate, in societate. Relatiile umane "se taie" in favoarea tehnicii. Devine mai pretioasa relatia omului cu masina decat cu semenii lui.
Oare asa stau lucrurile in realitate?
Personal, incerc in permanenta sa ma reproiectez si sa imi sugerez o tehnica de cosmicizare, de armonizare cu tot ceea ce mi se pare pericol, pe temeiurile blajinei intelepciuni a pastorilor si taranilor de pe ritmatele plaiuri care duc din Podisul Transilvaniei pana la Dunare si Marea Neagra.

PS: Iulian, Culpe si limite sunt la tot pasul, nu?

[valentina]

         "Cultura, invata si civilizeaza."Dar sa te poata ferii de pericole...hm,e cam mult spus.
          E adevarat ca "tehnica"aceasta a CP-ului te cam acapareaza si te indeparteaza de multe.Asta am observat pe propria-mi piele.Dar stricandu-se CP-ul,am reluat iar obiceiul de a citi,de a lucra.Sunt multe care le lasasem "balta"din cauza asta.Nu cred ca citind ,iti poti da seama daca maine vei avea vreun accident sau nu.Aceste pericole, care viata ni le pune in cale fac parte din destinul nostru.

[diana_nistor]

In general vorbind, colectivitati mari de oameni pun alaturi de cultura cititul cartilor. Din punctul meu de vedere asocierea este incompleta cel putin, si, deci, falsa.
Acum un scurt comentariu la postarea anterioara: pentru valyusck (in dorinta sa de delectare si verva) intrebarea din topic este cam incomoda.
Pai, sa zicem ca citesti "Mersul trenurilor" si afli ca la ora cutare trec peste un drum la nivel de cale ferata fara bariera cateva trenuri. Esti informat si nu treci pe acolo decat cu multa atentie. Te fereste cultura.  , nu?
Sau, citesti ziarul la rubrica Meteo. Afli ca peste o ora sau o zi va ploua torential. Esti informat si iti iei pelerina sau umbrela si scapi de pericolul unei raceli zdravene. Te fereste din nou, de aceeasi "dificultate", nu?

PS: De aceea, in conceptia mea cultura nu poate fi gandita la modul empiric, pe o pagina, pe o carte, ci vine mai de departe si mai din adanc. Ma gandesc la nemuritoarea institutie paidea, ce defineste educatia, tip de formatie, tip de structurare a omului care dureaza cat existenta. O neincetata devenire, cu o acuta si continua constiinta a limitelor, dar in acelasi timp cu o inteleapta cumpanire a puterilor. De fapt, paidea, ca tip de formatie intelectuala si morala este un superb zbor, dar bine controlat spre teluri posibile.

Un zbor amenintat doar de zadarnicie! ...

[Lady Allia]

Cultura s-ar putea defini ca si "o arma" in "mana" celor care o poseda.
Ea ne uneste si tot ea ne si diferentiaza in foarte multe aspecte ale vietii si in foarte multe situatii.
Este asemeni unui selector pe care tot noi il putem "dirija" in folosul nostru sau in defavoarea noastra!
Ea ne poate face mai buni, dar tot ea prin uneltele ei ne poate indeparta unii de altii sau ne poate inrai in noi insine. Depinde de fiecare cum percepe sa se "uzeze" de ea!
Cu ea putem fi asemeni unui soare care stralucind incalzeste in jur sau putem fi asemeni unui soare care arde...din prea multa trufie sau cunoastere.

Cultura este cunoasterea, descoperirea esentei lucrurilor...un fel de melodie pe care o ascultam, o invatam spre a o canta cat mai frumos, cat mai armonios si totdata ar trebui sa stim sa o dam si mai departe.

Iorga spunea:

"Cine a iesit din cultura fara vointa, fara suflet, fara bunatate, fara iubire de aproape, fara delicatete, mai bine sedea acasa."

iar Edouard Herriot:

"Cultura este ceea ce rămâne în om când el a uitat tot."

Cultura este cea mai frumoasa haina pe care o imbracam atunci cand vrem sa iesim in societate sa impartim cu altii ceea ce noi am invatat si deja cunoastem intr-o oarecare masura.

Daca ea ne apara de pericole? Categoric! In primul rand ne apara de noi insine si ne recladeste cu fiecare "pas" in mijlocul ei!

[viulian]

As propune sa privim si asa: daca punem cultura sa ne apere, inseamna ca exista pericolul care ameninta [cum spune si titlul de altfel]. Intrebarea este, chiar ameninta ?

Daca e sa facem din cultura un SCOP, la ce ar fi bun, de fapt ? Cei din urma vor fi cei dintai. Poate nu interpretez eu corect, dar totusi... si cei fara cultura au o sansa la fel de buna ca si cei culti. Chiar cei culti ar fi ceva mai expusi tentatiilor si in acest fel 'pericolelor' nu ?

Cred ca revin asupra a ceea ce spuneam in postul anterior; nu cred ca e o aparare buna cultura..
Caci nu suplineste scoala vietii, oricat ai citi despre arta negocierii, pana nu negociezi de cateva ori chestii importante pentru tine, tot neexperimentat esti , si deci.. expus pericolului.

[valentina]

  Eu vad cat de citita esti draga mea Diana,eu sunt un om mai simplu si gandesc mai simplu,dar cred ca citind si aprofundand cele citite ai ajuns la acest stadiu de exprimare.Si nu cultura apara pe om,am vazut destui oameni culti ,ingineri,profesori,doctori,care au luato pe calea bauturii. Multi au murit din cauza asta.Cred ca e adevarata vorba care spune doar "cultura invata si civilizeaza",insa restul depinde de noi,de fiecare.
  Si crede-ma draga mea Diana,ca eu citind mi-am mai deschis "orizonturile"...Am invtat multe lucruri bune din unele.Nu ,nu m-am suparat si sper ca nu te superi nici tu.Poate ca asa sunt eu,inteleg totul deandoaselea.

[diana_nistor]

Patrund intr-un univers in care incerc sa ma regasesc si in care incerc sa ma delimitez de fiecare data, draga Valyusck, printr-un ricoseu firesc al spiritului. Posibilitatile de comunicare cu o lume straina te detrmina sa primesti inrauririle lui binefacatoare, te ajuta sa te reproiectezi mult imbogatita spre locul si cultura ta de bastina.
Fireste, o gandire moderna presupune unele eforturi in sensul depasirii formularilor goale si pe dinafara, si pe dinauntru. Acestea toate ar trebui, poate, intreprinse intr-un spirit de sinteza. Ar trebui, adica, sa facem deopotriva pasi unii catre altii si sa ne intalnim la jumatatea drumului. Pot sa spun ca doresc constienta acest lucru si imi masor cuvintele cu gandul la cititori admirabili ca si tine. (nu ca ar fi mare inghesuiala la scrierile mele.  )

Sa citezi veveritele, mierlele, mai ales mierlele, soimii, ciocarliile, fara sa le fi vazut sau sa le fi vazut fara iubire si fara simpatie, doar printr-o alchimie ticaloasa, le-ai preface simplu doar in elemente decorative, asa cum spuneam candva: "o trista bufonerie", un autoprotest la adresa unei pseudoierarhii. 

Si, revenind la topic, cred ca numai cultura il poate ajuta pe om de a-l hotari sa se schimbe. Cultura e un lucru de intimitate. Ea lucreaza cu sufletul omului. Spre exemplu, dupa o carte intunecata nu se intuneca lumea. Dar dupa scrierile sarbatoresti incep multi oameni sa cunoasca sarbatoarea.
In tragicul exagerat este ceva fals! Viata e mai adanca. Cred ca e bine sa apelam la ceea ce e mai bun in oameni, nu la ceea ce au efemer si sporadic. Putem face din asta fundamentul unei culturi proprii de nezdruncinat?