De ce cand iubirea doare, ne complacem in ea?

[Rebecka]

Am observat in cele mai multe cazuri si aici bineinteles ca ma includ si pe mine, ca de multe ori ne aventuram in relatii care incep din prietenie si apoi incepe dragostea...fiecare dintre noi are stilul lui de a iubi, cu bune, cu rele, si mereu evitam sa schimbam persoana de langa noi ptr ca ne-am indragostit de ea, sau el asa cum este, cu defecte si calitati. insa mai apoi, ca se termina dragostea, ca intervine monotonia, obisnuinta sau chiar daca iubirea persista se intampla anumite lucruri, si actiuni care dor...si nu numai odata, iar persoanele iin cauza tot spra sa treaca, o data, de 2 ori, de n ori si tot asa, insa nu iau nici o masura ptr a pune punct relatiei...
Spre exemplu, o sa ma dau chiar eu...il iubesc, ne intelegem bine, chiar si atunci cand ne certam , ma iubeste, (sper,sau cred) insa de cele mai multe ori cand ne certam ne spunem lucruri urate, pe care poate nu le credem, sau nu e simtit, insa ne pare rau mai apoi, cu toate astea cuvintele alea raman acoo, si dor al naibii de tare...totusi, vine o promisiune ca nu se va mai intampla, rugaminti in a nu incheia relatia, juraminte, si nu o singura data, de n ori...de n ori i-am promis si eu ca data viitoare, nu il voi mai ierta, si totusi il iert, fiind constienta ca vor mai exista si alte dati in care o vom lua de la capat...dar nu pot sa termin relatia...de ce? care e motivul?teama de singuratate nu e, alti pretendenti exista slava Domnului, insa eu il vreau numai pe el...intr-adevar si face lucruri ptr mine pe care altii poate nu le-ar fi facut...dar nu e asta motivul...
De ce alegem intotdeauna sa ne complacem in iubire chiar si atunci cand doare?

[Semiramis]

ne complacem în iubire până în momentul în care ea nu mai există. apoi dacă relaţia nu mai continua, ne complacem în indiferenţă.
ideal este ca atunci când o discuţie tinde să devină una jignitoare sau dureroasă prin cuvintele spuse, cel mai bine eaâste ca unul să cedeze, indiferent care şi astfel se poate evita schimbul dur de replici.

[alin333]

Am observat in cele mai multe cazuri si aici bineinteles ca ma includ si pe mine, ca de multe ori ne aventuram in relatii care incep din prietenie si apoi incepe dragostea...fiecare dintre noi are stilul lui de a iubi, cu bune, cu rele, si mereu evitam sa schimbam persoana de langa noi ptr ca ne-am indragostit de ea, sau el asa cum este, cu defecte si calitati. insa mai apoi, ca se termina dragostea, ca intervine monotonia, obisnuinta sau chiar daca iubirea persista se intampla anumite lucruri, si actiuni care dor...si nu numai odata, iar persoanele iin cauza tot spra sa treaca, o data, de 2 ori, de n ori si tot asa, insa nu iau nici o masura ptr a pune punct relatiei...
Spre exemplu, o sa ma dau chiar eu...il iubesc, ne intelegem bine, chiar si atunci cand ne certam , ma iubeste, (sper,sau cred) insa de cele mai multe ori cand ne certam ne spunem lucruri urate, pe care poate nu le credem, sau nu e simtit, insa ne pare rau mai apoi, cu toate astea cuvintele alea raman acoo, si dor al naibii de tare...totusi, vine o promisiune ca nu se va mai intampla, rugaminti in a nu incheia relatia, juraminte, si nu o singura data, de n ori...de n ori i-am promis si eu ca data viitoare, nu il voi mai ierta, si totusi il iert, fiind constienta ca vor mai exista si alte dati in care o vom lua de la capat...dar nu pot sa termin relatia...de ce? care e motivul?teama de singuratate nu e, alti pretendenti exista slava Domnului, insa eu il vreau numai pe el...intr-adevar si face lucruri ptr mine pe care altii poate nu le-ar fi facut...dar nu e asta motivul...
De ce alegem intotdeauna sa ne complacem in iubire chiar si atunci cand doare?

nu pricep ce vrei sa spui