Ramai...

[HERRA]

Ramai in urma mea, acolo unde iti e locul caci de azi egal imi este cand vorbesc de soarta ta! Ramai! Nu mai e loc pentru mine in viata ta, nu mai e locul tau in viata mea. Acolo unde voi ajunge, cu pasi anevoiosi se pare,nimeni nu ma va constrange la jocuri duplicitare. Sa-mi fie frica? Nebuna sa fiu sa nu recunosc dar aceasta viata nu a inceput si nici nu se va termina cu tine, am si eu un rost!

[Iosif]

Iata un exemplu demn de urmat!

[bke]

imi pare bine ca sunt oameni care trec peste... dar ceilalti ce fac? fac parte din cei care "nu au reusit" ?

[|ngerMorT]

Ceilalti ar trebui sa urmeze exemplul celor care au trecut ...e mai nasol atunci cand parca nu mai tine de tine...parca nu mai ai controlul situatiei...parca pur si simplu tu nu mai reactionezi la ce iti spui chiar tu tie....doresti sa treci mai departe, iti spui asta...dar parca nu auzi...esti paralizat...

[HERRA]

e dureros sa stii ca trebuie sa pleci desi nu vrei desi nu poti!
in viata invatam totul mai putin cum sa ne ferim de durere sufleteasca...
Uitarea e raspunsul doar ca acest tratament e super costisitor ! Ai nevoie de elementul timp. 

[andradela]

Ramai!!!
Un cuvant foarte des folosit de ce care sunt parasiti de persoana iubita:((. Insa deseori e spus in gol...ramai cu lipele de fericire avute si cu amintirile. Sufletul striga RAMAI RAMAI insa nimeni nu aude si ramai cu durerea si suferinta...(

[whiterose]

Nu m-as umili strigand degeaba RAMAI!!! Daca nu mai gaseste motive pentru a ramane, inseamna ca nici eu n-am mai gasit motive sa lupt pentru el. Si pe urma, hmmm..... totul e sa gasesti resurse interioare pentru a depasi momentul. Viata merge, iubind, inainte! (vorba cantecului)

[DIANA]

Daca trebuie sa ii spui "Ramai" inseamna ca decizia lui sau a ei e deja ca si luata. Inseamna ca a hotarat sa plece sau, cel putin ia aceasta varianta in considerare. Ori, daca s-a ajuns la acest punct, e mult mai greu sa il convingi sa se razgandeasca. Si mai inseamna ca pana acum nu i-ai dat suficiente motive sa nu te paraseasca. Deci...cam tarziu! Incearca dar nu astepta minuni!

[un_suflet]

Ai luat o decizie buna de a-ti trai viata "fara prezenta lui fizica".... In tonul tau, parca se simte o unda de furie, de ambitie, de parere de rau... Daca l-ai iubit cu adevarat...il vei iubi intotdeauna...indiferent de ce vei face, de ce va face, de ce vei spune...tu sau altii.... El "va fi cu tine" in orice clipa si tocmai ACEA IUBIRE iti va aduce un zambet pe chip si amintiri frumoase in gand...dandu-ti PUTEREA sa mergi mai departe. Daca simti durere, frustrare, nedreptate sau regret... nu l-ai iubit! E doar orgoliul tau care sufera...
CREDE-MA! Iti spun cu mana pe...SUFLET!

[HERRA]

Poate nu m+am facut inteleasa pentru unii....Eu am inceput scrisoarea la modul RAMAI IN URMA MEA, ACOLO UNDE ITI ESTE LOCUL....deci eu sunt aceea care pleaca....si doresc ca el sa ramana....dar...in urma mea....

[DIANA]

Da, acum am inteles! Scuze pentru interpretarea gresita! Recunosc, trebuia sa fiu mai atenta la mesajul tau! Totusi, in conditiile in care tu esti cea care pleaca si zici ca nu te mai intereseaza soarta lui, de ce ii ceri sa ramana in urma ta?! De ce nu ii spui "Pleaca!" daca vrei sa scapi de el?! Iar daca ti-e indiferent, de ce sa nu faca ce vrea?!

[Semiramis]

pentru orice pas in viata trebuie sa fii pregatit si in acelasi timp sa iti asumi riscurile.. a pleca dintr-o relatie nu este usor. o poti face fara regret si linistit numai cand esti vindecat si nu mai iubesti. daca iubesti, plecarea va fi extrem de dureroasa. se intampla de multe ori sa existe falsa impresie a unei neiubiri si dupa ce pleci, realizezi ca nu era momentul...cel parasit te poate primi fericit inapoi sau deja lipsa ta ii prieste.
cred ca intr-o relatie, daca ai cel mai mic dubiu ca nu vei fi fericit, multumit si linistit, apreciat si respectat de celalalt, mai bine e sa pleci...pentru amandoi e mai bine....
bafta multa!!! 

[HERRA]

iti multumesc pentru sfat, Semiramis....si de intrebare Diana....m-ai pus pe ganduri...cred ca stiu raspunsul....cand eram mica sufeream mereu datorita faptului ca sora mea pleca la scoala in alta localitate , era foarte dificil pentru mine sa stau si sa o vad plecand... de atunci imi doream sa cresc ,mare ca sa fiu eu ce-a care poate pleca..aveam impresia si inca o mai am ca despartirea e mult mai usoara pentru cel care pleaca ....si crunta pentru cel care ramen in urma....Nici azi nu suport sa ii conduc pe cei dragi la gara sau aeroport...prefer sa plec eu....e mai usor....nu sufar! Ciudat, nu?

[Singur si trist]

Dar daca aceea urma de indoiala vine dintr-un principui. Sunt fericit, ma bucur de iubirea ei, de grija ei, dar ramane ceva...doar o umbra de indoiala...ceva ce nu se poate schimba decat prin despartire. Dar atunci revine intrebarea dar clipele frumoase? iubirea ei? iubirea mea?Nu este putin cam prea dur sa spui :daca este si cel mai mic dubiu"? Nu ar trebui sa punem in cantar si sa alegem ce cantareste mai mult?

[HERRA]

Indoielile nu vin din principii! Indoielile vin din neancredere!Neancredere se naste din greseli!
A ierta un om inseamna a-i oferi posibilitatea de a gresi din nou!
Ce se poate cantari?Sentimentele? Sentimentele sunt sau nu sunt...in schimb ele isi pierd sesul cand persoana careia ii sunt adresate le ignora sau te raneste! In aceea clipa nu mai exista trecut , exista doar un prezent dureros! Nu e nimic de pus in balanta....ci la cosul de gunoi!