Eu am invatat de-a lungul timpului un lucru .Cand doua persoane se potrivesc de-a binelea totul merge de la sine si ca pe roate .Se incepe cu prietenia apoi lucrurile evoluaza ,cei doi incep sa se cunoasca ,sa-si vorbeasca ,sa patrunda unul in gandul altuia ,sa inteleaga semnele (s-a vorbit intr-un topic separat de asta ,daca nu ma-nsel) si atunci pur si simplu se ajunge in situatia in care discutia aceea nu mai conteaza de cine este inceputa pentru ca oricum totul era demult stabilit ,totul era demult clarificat .Poate ca ar avea doar rolul de a aduce acel ultim 0,01% in certitudine. Asa ca cel mai bine ,din punctul meu de vedere ,este sa nu grabesti lucrurile ,ci sa faci in asa fel incat ele sa ajunga in punctul in care "pronuntarea lor pe nume" este aproape superfua.