Femeile se coafează, se fardează, se îmbracă şi se încalţă cu gust, după care-şi verifică cu atenţie ţinuta în fel de fel de oglinzi, să vadă dacă totul corespunde cu modul lor ideal de prezentare, pe care şi-l vor dpdv estetic optim, pentru că, în primul rând femeile vor să-şi placă lor însăle, iar în al doilea rând pentru că femeile vor să placă semenelor lor (să fie admirate de către acestea, să nu cumva să ajungă obiectele lor de bârfă), cel mult să fie invidiate (invidia fiind modul lor de subminare a mediocrităţii cu care sunt gratulate femeile de către femei. Cehov spunea despre invidie că e un mod strâmb de a vedea adevărul).
Femeile nu ţin, cu ostentaţie, să placă bărbaţilor, decât dacă şi-au pus ambiţia să-şi cucerească şefii, ori pe vreun coleg, prin a-i (a-l) fascina, spre a atrage atenţia. Dar treaba asta e o chestiune discutabilă, pentru că dacă femeia respectivă nu e dotată de la Dumnezeu cu inteligenţă, cu un mod de a vorbi logic, cursiv şi elegant, cu căldură, expresivitate şi cu o melodicitate atractivă a vocii, având, în plus, şi o… “caroserie” corespunzătoare, atunci se poate îmbrăca în diamante şi-n pele, de sus şi până jos, precum şi cu cea mai scumpă încălţăminte şi să fie fardată după ultima modă, că totul e zadarnic – nu le va plăcea bărbaţilor, dimpotrivă va fi respinsă de către aceştia.
Ca să placă dpdv sexual (ceea ce ar cam fi o trimitere la întrebarea din titlu), femeile se dezbracă, nu se îmbracă, şi nici nu se fardează etc. Dacă voi, dragi colegi, ţineţi să ducem ideea până la capăt, îmi îngădui să vă spun că femeile vor să placă bărbaţilor mai degrabă dezbrăcate, adică în intimitate, şi mai puţin în afară, în public. O femeie căreia-i eşti oaspete, care începe prin a se mângâia, prin a-şi întinde picioarele (admirându-şi-le, în faţa ta), care mai apoi, lasă să i se vadă chiloţeii, într-o doară, ca tu să-i zici, tot într-o doară “Vai ce chiloţei frumoşi ai!”, iar ea să-şi ridice cu graţie rochia, ori cămaşa, ca să ţi-i arate, e cum nu se poate mai limpede că te vrea, căci, hai să fim sinceri, între bărbaţi şi femei nu există nici o deosebire (vorba lui Marin Sorescu: “Şi noi bărbaţii tot femei suntem”). Mai departe e simplu, pentru că în felul descris de mine mai sus se vede limpede că s-a instalat acel acord deplin între femeie şi bărbat, iar tu, bărbat bine crescut şi puţin cam… “crai”, nu sări pe femeie una-două, ci începi s-o “pregăteşti” (cum scria-n Codul Manierelor Elegante”, ediţia 1938), adică începi s-o mângâi pe fese, pe sâni (cu atenţie: ca o adiere de fulg), apoi s-o săruţi, şi s-o cam săruţi peste tot, fără jenă, dar tot cu tandreţe, fără grabă, până când îţi simţi dăruirea de sine (asta e ceva dumnezeiesc – un fel de îngenunchere voită în faţa iubitei, e autoîngenunchere – care se transmite telepatic femeii, încât ea o simte ca pe o beatitudine), şi-apoi să vezi ce n-ai văzut şi să trăieşti ce n-ai trăit: femeia ia iniţiativa şi-n focul ei, al femeii dragi, cuprinzându-te şi mistuindu-te, încât zici, după… “Dumnezeule, mare, ce fuse asta cu noi?”
Dar să reluăm problema (că simt că v-am încins): Femeiea obiect sexual? Niciodată!
Păi obiect sexual însemnă vagin din latex, femeie gonflabilă, penis din cauciuc fin umplut cu apă caldă etc. Se poate spune despre femeie, că e un asemenea obiect sexual? Nicidecum!
Cine vede lucrurile în felul acesta, ba mai mult, nu e şi îndrăzneţ cu femeia care-l place, pierde iremediabil, şi nu doar pentru o vreme, ci pentru toată viaţa. De ce? Pentru că femeile sunt exact ca noi, bărbaţii: la ceea ce visează ele, visăm şi noi, la ceea ce suferă ele din lipsa noastră (de sex), la fel suferim şi noi din lipsa lor (de sex), dar la fel vrem să fim mângâiaţi şi sărutaţi şi noi, bărbaţii, aşa vor şi ele vor să fie mângâiate şi sărutate…
Dar, atenţie, femeile se deosebesc în câteva puncte esenţiale de noi, bărbaţii. Cum?
Păi femeile nu se câştigă ca la loterie, ori ca la roata norocului, ci se câştigă cu gingăşie, cu tandreţe, cu priviri blânde încurajatoare, cu dovezi clare că se pot încrede în bărbatul pe care şi l-au ales.
Gingăşia femeilor (că e orăşeancă, că e fată simplă de la ţară), reprezintă cea mai Înaltă Academie de Studii pentru Viaţa Fericită în Doi – unde se prezintă mulţi chemaţi, din care rămân puţini aleşi…
În concluzie, femeia caută gingăşie, tandreţe şi protecţie. Cum argumentez?
Argumentez prin aceea că femeia, prin destinul ei, e Mama întregii Omeniri, pe care o naşte şi o creşte cu gingăşie, tandreţe şi protecţie. Femeia asta cere, asta dă. Că se va căsători, au ba, femeia, prin gena ei, asta vrea, asta cere şi numai prin aceste calităţi se împlineşte şi-şi duce crucea.
Dacă o femeie nu simte la bărbatul din faţa ei, pretendentul ori amantul ei, aceste trei calităţi: gingăşie, tandreţe şi protecţie, femeia nu i se dăruie, dimpotrivă rămâne pe gânduri, dacă nu cumva îl expediază în următoarele minute… sau ore (depinde de caracterul femeii).
Chiar şi femeile care “practică cea mai veche meserie din lume” cedează de bună voie şi n-ar părăsi niciodată un bărbat care se poartă cu ea cu gingăşie şi cu dăruire, şi-o lasă să înţeleagă că-i poate fi protector de nădejde toată viaţa (de care ea, amărâta, n-a avut parte, şi are, vai, atâta nevoie!).
Din amintirile bunicelor mele, pe când le-am prins în viaţă, am aflat că-n satul lor, Vlad-Ţepeş, din fostul judeţ Vlaşca, trăiau prin anii 20 ai secolului trecut doi fraţi înstăriţi, care au mers într-o duminică la “Crucea de Piatră” (acel “stabiliment cu fetiţe” ce funcţiona între cele două războaie mondiale, despre care a scris cu lux de amănunte marele gazetar Brunea Fox), de unde, spre seară au venit cu două femei tinere, foarte frumoase, iar a doua zi s-au căsătorit cu ele, cu acte-n regulă… Una din femei a fost mama consilierului personal al primului-ministru Petru Groza – pe care l-a ferit de Zărone, un prieten haios, mai vechi, al lui Groza, care-l binedispunea, în defavoarea treburilor Ţării…
În concluzie, părerea mea e că nu e corect să ne jignim prietenele şi colegele, prin a le pune-n situaţia să se… “disculpe” vizavi de întrebarea dacă sunt sau nu obiecte sexuale. Că nu sunt aşa ceva, din moment ce pe noi, pe fiecare, ne-a născut o femeie, şi-n nici un caz un atare obiect… sexual!
Subiect: Cumva femeile vor sa fie tratate drept obiecte sexuale ? (Citit de 11944 ori)