Nu, pentru mine nu e posibil. Eu imi asum trecutul cu toate bunele si relele lui. Si privesc in urma zambind. Desi nu e senin peste tot. Si nu, nu as pune nimic in locul acestui trecut, caci prin el am devenit ceea ce sunt, iar ceea ce sunt ma incanta. E ok.
Dar inteleg totusi mecanismele lor. Pentru ca uneori doare mult, mult prea tare. Nu stiu pentru fiecare in parte ce, asa cum ziceai si tu: orgoliul, nevoia teribila, disperata de celalalt, senzatia de suflet rupt in doua, nu stiu... Pentru fiecare ceva doare foarte tare. Si-atunci da, ascunzi in subconstient. Caci e foarma ta de a merge mai departe.
Omul cred ca are doua resorturi esentiale in viata (sigur, e reductionist, dar cred ca aici e esenta felului in care functionam): maximizarea castigurilor si minimizarea pierderilor si/sau a pedepselor. Astia suntem. Astea doua tendinte perfect umane determina gama incredibila de sentimente, senzatii, comportamente, atitudini, opinii... O infinitate caci suntem o infinitate si toti diferiti.
Asadar reactionam diferit in situatii diferite, dar incercand sa ne diminuam pierderile (ne ferim constant de suferinta) si sa maximizam castigurile (ne implinim asa cum putem nevoile). Inclusiv masochismul, cred ca nu e decat o forma de negociere dintre cele doua. Forma aia de suferinta (imbecila din punctul de vedere al omului normal) are in ea un castig foarte mare. (de exemplu pt o persoana deprimata tot timpul, care se plange constant, posibil ca marea ei nevoie sa fie aceea de atentie din partea celorlalti; daca nu o poate obtine constructiv - probabil din motive de imaturitate afectiva, o va obtine asa cum poate; beneficiul atentiei obtinute, al consolarii etc. etc. e mai mare decat apasarea depresiei constante; iata negocierea! evident, nu constientizam jocul asta imbecil, dar il jucam cu totii, cred) Nu-l putem intelege din exterior, caci judecam din paradigma in care ne aflam, oricat am vrea, e greu sa ne punem in pielea celuilalt...
Evident, e o ipoteza numai, dar ca orice ipoteza, sansa ei este proportionala cu capacitatea explicativa. Si mie imi explica multe...