Fericire,fericire...

[Just]

" "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
Cânta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
                                           Omar Khayyãm

Fericirea ,starea sufleteasca in cautarea careia suntem cu totii,scopul vietii noastre in definitiv .

Citatul de mai sus spune ca fericirea cere durere.Sa fie adevarat ca pentru a cunoaste o clipa de fericire trebuie sa platim cu multe lacrimi si durere? Dar daca este asa oare aceasta stare de beatitudine ,de impacare ,de bucurie deplina mai este ea fericirea absoluta?

Poate ca fericirea omului este intotdeauna umbrita de suferintele trecutului .
Omul este capabil sa uite toate durerile ,tristetile in spatele unei cortine si sa traiasca doar sub razele calde ale fericirii prezente?

Dar sa vedem ce spuneau marii intelepti ai Antichitatii despre fericire.
Solon considera ca omul in timpul vietii nu poate fi fericit pentru ca oricand asupra lui se poate abate suferinta,durerea ,tristetea.

Pentru Kant fericirea era un ideal.Nu neaparat de neatins .El difera de la om la om .Fiecare din noi are nevoie de "ceva" pentru a fi fercit ,iar intre "ceva-ul" meu si "ceva-ul" tau poate exista o diferenta de la cer la pamant.

De asemenea ,un cunoscut scriitor francez afirma :"Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Poate ca fericirea este la picioarele noastre,poate este atat de aproape de noi incat devine ceva palpabil .Suntem fericiti,cercetam ,ne punem intrebari "Chiar?" ," E fericire?" si astfel am pierdut acea stare intr-o singura secunda.

Propria noastra fericire depinde si de cei din jur.Adesea ideile noastre intra in conflict cu ideile celor din jurul nostru ,iar asta este un obstacol in calea dobandirii acestei stari despre care discutam .Dar se mai poate ca ideile noastre sa coincida ,sentimentele sa coincida si poate ca tocmai aici ne oprim din cautarea noastra :A iubi si a fi iubit!
Cred ca in cele din urma raman la ideea ca avem nevoie unul de celalalt pentru a fi fericit.Bine spunea cine spunea: "nu exista fericire solitara"!

[viulian]

Uf o problema complicata, raspunsul la Fericire. Scuze pentru raspunsul care va suna tehnic 

Parerea mea este ca ai nevoie de cineva langa tine ca sa-ti dai seama ca exista fericire, dar cu adevarat fericit nu te simti decat in momentele de singuratate. Atunci constientizezi pe deplin 'profunzimea' starii pe care o ai.

Si din cate am vazut, ca sa poti fi fericit trebuie sa:
a) fii pregatit pentru acea fericire.
b) ai noroc.

Pregatirea din cate am vazut vine din:
a) sa fii capabil sa ierti.
b) sa iti domini vulnerabilitatile (sa iti dai seama ca esti puternic(a) ).

Implicatiile lui b) sunt ca daca ramai vulnerabil, vei avea nevoie langa tine de cineva care sa 'panseze' ranile, si fericirea nu e decat bucuria ca ai gasit pe cineva care sa panseze. Ranile nu trec (nu devii mai puternic) ci doar nu mai dor. Aparent e fericire.. Asa ca parerea mea e ca a fi cu adevarat fericit inseamna mai intai a iti rezolva singur problemele (cat se poate sau a incerca sa fii independent, cat de cat). Si probabil de aici dificultatea..