Palmi

[sanchi]

Vad ca toata lumea se intreaba cati ani ai, ai habar despre ce e vorba samd....? Hai sa plecam de la premisa ca fiecare stie el ce spune din moment ce s-a bagat in discutie. Apoi lupta cu foamea au dus-o mai ales femeile incercand cate o cura de slabire. Cunoasteti vreo femeie care sa nu fi trecut prin asa ceva?  Dar nu le-a plans nimeni, din contra, le-a laudat pentru vointa. Sexul frumos, avea si el nevoie de motive care sa-si insuseasca asemenea experienta si s-a gandit ca-n felul acesta ar pune niste bani deoparte.



PS: Am glumit. Stiu, vorbim despre speranta. Poate data viitoare o sa-mi iasa.

[Zantiala]

Ce sa-i faci...iarna nu-i ca vara si nici provincia ca si capitala

Nici eu nu sunt din capitala... Si apropo, cred ca mai oameni mai "directi" ca cei de acolo, nu prea gasesti nicaieri in provincie

Hai sa plecam de la premisa ca fiecare stie el ce spune din moment ce s-a bagat in discutie. Apoi lupta cu foamea au dus-o mai ales femeile incercand cate o cura de slabire

Femeile au un mod aparte de a fi crude cu ele insele.

[inda]

Apoi lupta cu foamea au dus-o mai ales femeile incercand cate o cura de slabire.  Sexul frumos, avea si el nevoie de motive care sa-si insuseasca asemenea experienta si s-a gandit ca-n felul acesta ar pune niste bani deoparte.

De-si sti cat de costisitoare sunt curele de foame 

Iarta-ma Zantiala, stiu ca nu are legatura cu ce ai spus tu, dar nu m-am putut abtine  imi trag doua palme din oficiu 

[sanchi]

Sexul frumos, avea si el nevoie de motive care sa-si insuseasca asemenea experienta si s-a gandit ca-n felul acesta ar pune niste bani deoparte.

Aici vorbeam despre barbati, daca cineva avea dubii, cumva, desi nu incape niciun dubiu.

[inda]

Ori is blonda...ori is blonda deci sexul frumos care cu vitejie face cure de slabire.... sunt barbatii 
Sa-mi traduca si mie cinevaaaaa  reluati ideea intreaga.... ca asa cum o vad eu...nu pot intelege

[sanchi]

femeile fac foamea pentru cura si barbatii pentru bani. "experienta" era foamea.

[inda]

  tocmai m-am dumirit. multam 

[Rebecka]

ei bine spanchi, iar nu e chiar asa cum spui tu, cel putin din punctul meu de vedere...cand am spus ca stiu despre ce vrb e ptr ca am fost acolo, si nu ptr o amarata de cura de slabire, asa ca nu te mai gandi...femeile sunt mult mai curajoase de multe ori si mult mai rezistente ca barbatii...nu e vorba de varsta, eu spre exemplu am 23 de ani, insa nu se compara cu experienta de viata pe care am adunat-o...mi-as fi dorit sa fiu copil in continuare, insa am luat viata in piept, si am plecat, nu doar intr-un oras strain, in tari straine...am colindat in lung si in lat, si am invatat multe, eu la asta ma refer, http://www.lovetime.ro/community/povestea-mea/iluzia-unei-relatii!/30/ citeste a treia pagina, poate ai sa intelegi

[sanchi]

Imi pare rau ca viata v-a rapit zambetul. Decat incruntat mai bine senin. Incrancenarea nu-mi schimba cu nimic situatia, dar prezenta de spirit si inima vesela ma ajuta sa depasesc mai usor obstacolele. Daca speranta de care vorbim e reala, si nu amagire, atunci lucrurile se vor incheia cu bine. Cu cat experientele se aduna cu atat trebuie sa devenim mai increzatori si puternici, nu mai acrii si mai posaci. "Ce nu te omoara te face mai puternic" dar se pare ca desi traim, zambetul din noi a murit. Unul amar i-a luat locul, un rictus e tot ce mai putem afisa.

Nu ma inchin nebuniei si nici nu proclam rasul infantil, prostesc, dar daca a rade e un pacat atunci omenirea e din ce in ce mai sfanta. Nu confund veselia cu distractia, care poate-i doar o incercare de a te detasa de probleme, ci indemn la confruntarea acestora cu optimism si incredere. In ce s-ar traduce oare speranta? Am auzit expresia "planset deznadajduit" dar de "planset plin de speranta" nu prea. Speranta ma ajuta sa ma ridic atunci cand sunt cazut in drum, dar daca o farama din mine a ramas acolo in tarana, cel ce va razbate cu bine pana la capat, nu mai sunt eu, ci parte din mine. Odata cu vremea devenim umbre a ceea ce am fost odata. Fantome ale unui suflet plin de viata, devenim sobri si tacuti. Ne expunem exhibitionist cicatricile si decoratiile a caror greutate trebuie musai sa se masoare in intelepciune.

Dojenirea mamei mi-e draga, caci vine din iubirea cu care ma ocroteste, dar piatra semenilor vine din mandrie si judecata. Ucisi suntem de cei care s-au pus ei insisi strajeri ai vorbelor, ai ochilor si gandurilor noastre. Deopotriva gresiti, unii se vad mai buni. Respiratia acestora ne sufla in ceafa si de multi ce sunt abia de mai ajunge aerul si la noi. Vesnici invatacei, aspiram la statutul de marionete ale celor pentru care viata si-a descoperit parca toate tainele. Pentru ei consideratie, pentru noi bobarnace.

Spun tuturor: daca necazul ne-a luat la tinta, sa nu ni se amarasca inima. Cine rade la urma rade mai bine.