Definitia despartirilor

[Lorelei]

"Nu stiam ca floarea amara a singuratatii are, daca o atingi pe obraz, sunetul unor pasi care pleaca" (Octavian Paler)

Oare percepem singuratatea ca fiind de fapt o despartire perpetua de cineva sau de ceva? Viata o fi poate doar un nesfarsit sir de despartiri? Si atunci suntem iremediabil sortiti singuratatii?

[inda]

  " Voi iesi in drum, voi privi colinele si pe urma voi pleca. Voi pleca pentru totdeauna, nu voi mai reveni niciodata, aceasta e pedeapsa mea, sa fiu atat de singur incat sa nu impart aceasta singuratate nici macar cu un mormant..." (Octavian Paler)

   Despartirile, ca si singuratatea, sunt de multe feluri si ele se completeaza intr-un mod pe care am ajuns sa-l simtim ca pe ceva firesc. Despartirea duce la singuratate, iar singuratatea doare mai rau cand iti amintesti ce a generat-o.
   Ciudat, nu simtim ca viata e si un sir nesfarsit de intalniri, de cunoasteri, de descoperiri... poate pentru ca in tumultul ei nu mai avem timp sa ne bucuram, doar cand ramanem singuri cu noi insine, avem timp sa ne gandim ca am pierdut, ca mereu suntem mai saraci, ca si cum atunci cand ne-am desparti de cineva sau de ceva, ar lua cu sine o bucata din noi.
Si tot asa, despartire dupa despartire, ajungem sa nu mai ramana nimic din cei care am fost.
   Abia atunci singuratatea devine deplina, cand nu ne-am mai rams nici macar noi insine, cand nici macar nu mai avem de ce ne desparti.

[viulian]

Citatele din Paler totdeauna imi suna mecanic, a instructiuni mai mult, chiar daca includ cantitatea necesara de epitete lenorice, inscrisa pe eticheta.

Prefer asa ceva: "Sometimes, when one person is missing, the whole world seems depopulated."
~Lamartine

O traducere: Cateodata, cand acea persoana lipseste, intregul Pamant pare gol si nelocuit.

Da, cu asa ceva pot sa rezonez. Te uiti la lume si ti se pare ca nu e nici unul/una potrivita. Aproape ca ai spune ca sunt degeaba toti ei, oricum nu pot face nimic pentru tine.. Egoist zis, dar in acel moment, al despartirii, nu reusesc sa spun cata durere si cat egoism este acolo in mine.. Pur si simplu un mix complet dezarmant..

[Lorelei]

Nu stiu cat Paler ai citit tu, dar nu are nimic mecanic in el si nimic de instructiuni. Ci doar o forma teribila de tristete asumata, de o duiosie sfasietoare uneori. Culmea e ca ai ales drept contrast Lamartine, un romantic, care are o sensibilitate inca si mai bolnavicioasa. Dar probabil e chestiune de perceptie. Paler insa orice ai zice tu e profund, are niste observatii de o finete uimitoare.