Monolog

[Just]

 Regret ca au trecut vremurile acelea

 Acest monolog a inceput cand mi-am pus urmatoarea intrebare :"De ce baietii de la Pink Floyd nu au aparut sa cante la concert in chiloti,oare nu vindeau ei mai multe bilete? " Pai nu vindeau pentru ca in vremurile acelea talentul nu statea in buci scoase in evidenta de bikinei tanga sau in sutiene cu doua numere mai mici ce te fac sa observi faptul ca( vezi doamne!) ce buna e "vedeta" si ce silicoane rotunde si dragute si-a pus ,"Vedete" ce-si vand biletele la concerte numai pentru ca arata tot ce se poate arata .Plina de putreziciune toata treaba asta pe dinauntru.

 Da,regret ca nu se mai pot bucura ochii mei de culoarea vremurilor acelea cand tinerii mai erau preocupati de lecturarea unei poezii sau a unui roman bun si nu de telenovele sau discoteci peste discoteci unde alcoolul,tutunul si drogurile fac ele tot decorul sau constituie tot ceea ce conteaza.Era altfel ,se organizau petreceri cu gust unde te delectai ascultand muzica  buna,dansand fara sa fii nevoita sa-ti scuturi partea dorsala, fara sa tii se urle in urechi de dusmani si ca unii-s multimiliardari-intre noi fie vorba ,imbogatiti tot de-ai fraieri care arunca in sus si-n jos cu euro pentru ca se regasesti in cuvintele lui nenea "si-l ung la inimioara.of! sufletului lui" .

 Stiti anii aceia cand mersul la bunici in vacanta de vara era ceva placut si asteptat cu nerabdare pentru ca acolo te intalneai cu prietenii ,stateati la focuri de tabara pana la ore mici in noapte ,mergeati la scaldat,cate si mai cate ,dar nu vacantele acelea cand ,copil sau adolescent fiind, pleci la Milano sa-ti faci cumparaturile (am si eu o mica obsesie). Nu spun ca nu e placut sa calatoresti ,dar sa nu grabim lucrurile ,de ce copiii sa nu se mai bucure de anii lor asa cum ar trebui ca de cumparaturi si vizitat la strainataturi este timp ,atunci cand iti este ochiul deja format ca sa poti trage si foloase de pe urma calatoriilor astora.

 Apoi mai e vorba de felul in care au ajuns adolescentii.Fete ajunse la nu mai mult de 14 ani afiseaza poze pe internet cu ele pe jumatate dezbracate ,daca nu chiar dezbracate .Oare nu distrug astfel toata puritatea anilor pe care ii au impliniti? Apoi vin si comentariile baietilor la astfel de poze .Desigur ,mi-e rusine sa redau ce propuneri le debiteaza capusorul la varste asa fragede. Am luat-o pe un drum gresit ,cred eu . Acum nu mai e la moda sa astepti catusi de putin pana te maturizezi ,macar sa treci pragul si sa intrii in procesul de maturizare ,nimic ...se ofera pe tava ,mult prea timpuriu .

 De ce se schimba vremurile in halul acesta si unde vor ajunge copiii copiilor nostri ?Oricum, oricine ar interveni sa schimbe ceva ,interventia lui va fi zadarnica ,ne indreptam cu pasi grabiti dinspre rau inspre mai rau.

[Just]

 Cateodata am impresia ca unii oameni sunt lipsiti cu desavarsire de ceea ce numim noi suflet.

 Era o zi ,acum cateva saptamani cand viata m-a trimis sa cunosc gustul amar al spitalelor.Numai cand ma gandesc cum pandeste moartea deasupra intrarii simt apasarea grea a amintirii acelei zile .O zi umpluta pana la refuz de tristetea chipurilor ce mi-au ramas si acum in minte ,de lacrimile celor care asteptau in fata unei camere de urgenta printre care m-am amestecat si eu ,intelegandu-le paloarea fetei si banuind-o chiar pe chipul meu.

 Nu mai stiu cum prin asteptarea asta incordata s-a strecurat o batranica in gandul meu .Era bolnava ,dar se vedea pe fata ei ca se resemnase in fata suferintei ei .Se plimba incet pe coridor cand am auzit glasul unui medic,glas ce a rasunat cel mai puternic astazi in mine ,asa de tare incat am simtit chiar ca ma doare.Unele momente se intiparesc involuntar in memorie.Nu le iei in seama atunci ,dar revin mai tarziu si cand le intalnesti din nou in tine acolo vor ramane.Spunea el : "A venit ,dar de aici vie nu mai pleaca! "

 Treceam astazi prin fata spitalului si intamplator mi-am aruncat privirea asupra intrarii.Nu mai era nici doctorul ,dar mai important nu era batranica .Tot ceea ce au vazut ochii mei in treacat a fost ...dricul.

 Inteleg ca tu ca doctor poti spune cand pacientul iti este pe moarte,dar oare chiar asa lipsit de suflet sa fii incat altceva de impartiti ,manand seminte pe coridor cu asistentele ,nu ai? Oare daca era mamica lui in situatia batranicii aceleia tot asa vorbea despre ea ,cu colegii la taclale?

 Eu am auzit ,oare si batranca a auzit sau poate a simtit?
 Imi pare rau ,nu stiu de ce uneori chiar si pierderea unui simplu strain al carui chip l-ai vazut o singura data in viata ta poate sa-ti provoace parere de rau si chiar si tristete...

[Lorelei]

Eu zic sa nu te grabesti cu judecata. Doctorii vad atatea rele, si moartea de atatea ori, incat singura forma de a rezista, de a se apara, e o doza zdravana de cinism. O detasare pe care meseria o impune, altfel cred ca o iei razna. Iti dai seama ce ar insemna sa proiecteze sentimente in toti oamenii pe moarte care le trec pe sub ochi. Te rupe in doua! Deci intelege-i si pe ei...

[pokemon]

Si eu sunt de aceeasi parere cu lorelei.E adevarat ac de multe ori medicii par fara sufleet,la fel ca si pompierii,cei de la descarcerare...
E normal sa fie asa,pentru ca daca ai suferi pentru toti mortii pe care ii vezi,ai ajunge sa nu mai poti face nimci altceva decat sa fii intr-o continua suferinta.

[Minerva]

Pana la un punct inteleg si eu doza de sadism.
A-mi spune in fata zambind "n-o mai duci dar poti sa fii linistita se naste altul"... o iau, desi poate parea ciudat, ca un indemn sa nu ma mai gandesc la ce-i maine si zambesc stiind ca are dreptate. A-l auzi spunand in spate "nu mai iese decat intre scanduri", ma face practic sa simt ca-s deja moarta, nu-mi da speranta si nici dorinta de a lupta cu boala

[Just]

Ma regasesc adesea in monologurile mele usor sarcastica .Imi permit ! In relatiile mele cu ceilalti,insa, ma feresc atat cat pot sa adopt tonul acesta pentru ca displace.

Am urmat cursurile liceale intr-un oras de provincie .Oamenii se imparteau in :clasa de sus ,bogatii si cea de jos ,saracii.Mai apareau din cand in cand ipocritii ,care se fuduleau in dreapta si in stanga ca au ,desi toata lumea stia ca ii bate vantul prin buzunare.

La scoala elevii erau priviti asa:
1.asta-i a lu' X ,are ;
2.asta-i a lu' X n-are ,dar ce conteaza ,face rost!

Pana la un moment dat din viata mea ,lucrurile acestea mi-au zdruncinat bine increderea in mine si in cei din jurul meu.Eram priviti in functie de care mergea la meditatii ,ce si cum dadeam .Se ajunge la stadiul in care erai examinat .Tu ,elev bine pregatit erai trecut la loc si notat ,din motive numai de profesor stiute ,cu o nota umilitoate pentru conditia ta de elev bine pregatit.Apoi aveai surpriza ca era examinat un domnisor ce se transporta cu mercedesul la scoli si-i oferea pe langa banii de meditatii profesorului si sticle cu bauturi de calitate, tigari sa se resfete ,eventual atentii de aur pentru "madame" .Ramaneai blocat in fata notei pe care o primea .Te intrebai .Cum ? De ce? Nu se poate! si ramaneai in stadiul acesta pentru ca altceva nu aveai de facut .Taceai si ...inghiteai (noduri amare!).

Apoi urmeaza facultatea.
Tu ,elev bine pregatit ,inveti ,tocesti creioane ,reciti poezii ,pregatesti comentarii ,inveti teoreme .Bravo! Vine bacul ,deci iti spui: "Mai ,acum iese adevarata valoare la lumina!".Au ,blestemata amagire! Esti multumit de tine si astepti rezultatele. Le vezi si nu poti sa crezi .Esti printre ultimii pentru ca in fata ta e baiatul doctorului cutare , fata inginerului ,copilul primarului , feta aluia ce se ocupa cu traficul de carne vie (si pe care nimeni nu -l prinde ca in fata banilor sai toti au ochelari de cal).Si asa ne alegem cu foarte buni avocati ,directori, "calculatoristi" etc.

Se intampla multora.
Vremurile in care traim iti arata ca omul nu mai este apreciat in functie de ceea ce are in cap si in suflet ,ci mai degraba in functie de ceea ce conduce ,de vila pe care o are ,in definitiv in functie de ceea ce are in buzunar.

Cui ii pasa?
Numai unora.

De ce le pasa?
Pentru ca sunt copii ,adolescenti ale caror caractere se vor forma gresit, pentru care goana dupa avutie va deveni singura preocupare-doar asta te ridica in ochii altora ,vor presupune.Sunt aceia la inceput de drum a caror soarta o intrezarim ,nu e facut pasul ,dar il vedem deja .Le e drumul inceput deja cu stangul de catre cei de dinaintea lor.

Inca de mici nu-si mai povestesc ce vacanta frumoasa au avut ,ci se lauda cu LCD-ul nou,cu telefon de ultima generatie,cu ipod-ul al mai scump.Doar asta te face om .Canta si manelele despren tine :"barosani" cu bani ,mertane ,haine de la Roberto "Carnavalli".Te-ai aranjat.

Intai iti sunt privite conturile din banca ,banii din portofel,restul Eh!de parca mai conteaza!?Cand esti la scoala ,la facultate ,la un interviu pentru o noua slujba ,la slujba cand vrei sa avansezi in functie. Mai intotdeauna! Tot ce putem face e sa multumim ca am avut ocazia sa intalnim oameni exceptie ,adevaratii oameni ! Admiratie pentru ei.

[viulian]

Hm... m-a impresionat si pe mine faza cu spitalul de mai sus. Am trecut prin spitale si stiu cum e.. Lui taica-miu, o doctorita nesimtita, uitandu-se 2 secunde pe o radiografie, i-a zis sec: 'cancer'. Era doar un anevrism (o dilatatie a venelor pulmonare) insa cateva zile pana cand s-a lamurit despre ce e vorba, saracu om n-a mai putut sa doarma. Si era internat bolnav rau, pentru probleme cardiace. Asa 'da' sustinere morala, ce sa mai... Doctoritei aleia ar fi trebuit sa i se suspende dreptul de a mai profesa, si sa treaca la spalatoare de vase - acolo e mai potrivit pentru atitudinea 'a, farfuria asta nu o spal, e curata, clar.'.

Sunt si multi nesimtiti ce sa zic. Cinismul doctorilor poate e doar o manifestare a neputintei, vad in miniatura la mine.. cateodata, cand aparent nu mai am ce sa fac la acvarii (cand nu ai grija apar alge, si cateodata e greu sa scapi de ele) m-apuca asa un chef sa il las balta, si ma ocup in sictir. Isi revin pana la urma, dar dupa o vreme, dispare satisfactia cumva - si ramane doar un 'TO DO'. In momentul acela cred ca se dezvolta cinismul.

just, tot ce zici tu am vazut si eu. Stii ce cred ca ai putea incerca ? Sa nu mai privesti strict din prezent in urma, ci sa incerci sa privesti din acel trecut inspre si mai in trecut, sau mai incoa, inspre viitor.
 
Vezi tu, tinerii citeau poezii si ascultau 'o muzica buna' fara sa dea din fund, fiindca asta era chic atunci, asta era 'rebeliunea', in loc sa fie acasa sa isi ajute parintii, sau la fabrica sa faca ore suplimentare, ei se 'destrabalau' la reuniuni. Si atunci, ca si acum, existau paturile sociale, cei avuti sau cei saraci (nu mai tineti minte din romanele interbelice, cat de vanat era PAMANTUL - ca fata unuia are pamant, a altuia e saraca si n-are etc ?).

Mancatoria asta intre oamenii si rautatea este dintotdeauna chiar parca postasem la alt topic un link catre diverse matruii de-a lungul istoriei scrise a omenirii - cum ca 'societatea de azi e perversa rau, si nimic nu mai e din cum era'.

Oare de unde cumva admiratia aceasta a oamenilor fata de trecutul 'curat' si prezentul 'murdar' ?

[Just]

Dar ma tot gandesc ca noi macar ne putem intoarce privirea spre trecut si putem spune cu admiratie : atunci copiii citeau ,atunci elevii si studentii scriau ,erau in cercuri literare ,aveau o activitate intelectuala cat de cat ,scriau articole ,poezii si romane etc. ,dar oare eu ce-am sa-i spun copilului meu !? pe vremea cand mami era tanara se puneau poze indecente pe hi5 ca sa fii "cool" ,se asculta Guta,Salam ,Minune,copii atunci erau preocupati de cat de la moda sunt ,iar cititul te facea tocilar ,sobolan de biblioteca etc. Pe vremea cand era mami tanara daca indrazneai sa fii altfel intr-un grup de 29 de persoane era ceva anormal in tine ,ti se recomanda sa consulti urgent un psiholog pentru ca tu nu esti normal ca restul.Imi pare trist.

Si as mai putea vorbi mult despre revoltele mele ,pentru ca am multe in suflet ,dar ma tem ca este inutil .Revoltele mele nu se concretizeaza in fapte ,sunt interiorizate in cele mai multe cazuri ,iar eu invat sa traiesc cu ele .Nu ma deranjeaza prezenta lor in suflet pentru ca mai bine traiesc in negru ,dar cu ochii larg deschisi ,decat in roz complet orb.

[Just]

Sunt vietuitoare pe care nu merita sa le numim oameni .Acum ceva timp din nou s-a ridicat cortina in fata privirii mele nedumerite si nehotarate.Cateodata imi vine sa ma feresc si doar sa-mi acopar ochii ,dar ma gandesc apoi ca e nedrept .Indiferent daca e tragic sau comic spectacolul se desfasoara in fata noastra ,in jurul nostru ,iar noi avem obligatia de a-l privi.

Violenta ma impresioneaza si afecteaza mai mult ca orice alta fapta rea . Acum doua zile am iesit sa ne distram asa cum stim noi mai bine .Forma aceea de eliberare prin muzica si printr-o atmosfera ce se muleaza perfect pe sufletul tau .A fost frumos si relaxant.Existau doua locatii ,respectiv doua lumi. La noi totul s-a desfasurat prieteneste si placut ,in lumea cealalta distractia era definita prin cu totul altceva.Normal e ca dupa ce ai baut patru,cinci beri sa-ti iei ramas-bun de la ai tai si sa o tulesti acasa pastrandu-ti starea de veselie .Nu de fiecare data se intampla insa asa .Ceea ce am vrut sa spun e ca la usa celeilalte locatii erau doi indivizi lesinati si imbacsiti de sange.Oare de ce!?

Ramai totusi marcat de o astfel de violenta ,dar ce te faci cand in fata ta se desfasoara un spectacol si mai tragic? Vorbesc de violenta impotriva copiilor. Tot acum doua zile priveam o emisiune in care au fost inregistrate cu o camera ascunsa niste proaspete mamici impreuna cu cei micuti. Oare se poate ca tu ,om numindu-te sa bati ca o nebuna isterica un micut,bucatica din tine, atat de inocent in varsta de doar cateva LUNI DE ZILE .Eu mi-am dorit in acele momente sa existe pedeapsa cu moartea pentru asemenea vietuitoare. Sa-ti bagi copilul plin de sange in spital si apoi sa te autonumesti mama? Sau mai grav iti doresti sa mori si te sinucizi ,dar cu tine iei si viata micutului? Cum se explica sau cum se numeste o asemenea fapta?

Nu exista pedeapsa suficient de aspra pentru asa ceva.Nici macar iadul asa cum il cunoastem noi cu flacari ce-ti cuprind trupul si sufletul si te ard in permanenta nu e suficient. Dar ce vorbesc eu de asemenea pedepse cand tot ce primesc este un avertisment sau in cel mai extraordinar caz ii iau copilul cei de la protectie .

Nu stiu ,dar imi pare grava situatia si fara o posibilitate de a fi indreptata.Am din nou trista impresie ca mergem dinspre rau inspre mai rau. Pe vremea lui raposatu' faceau studentele avort riscandu-si viata prin camine ,dar e singura situatie in care as spune ca e mai indicat avortul decat o viata distrusa din primele zile ,plina de negura si violenta.

[viulian]

Daca nu-l doresti, probabil te razbuni pe el, decat pe tine... pacat de saracul suflet..

[Just]

Am de multe ori neplacuta impresie ca a fi bun inseamna a fi prost (sau prost de naiv ce esti) .Am trecut de multe ori cu vederea astfel de episoade amagindu-ma cu vorbe gen : "Nu toti sunt la fel" ,dar daca stau si cantaresc mai bine multe din intamplarile (acum trecute) rezultatul imi displace total . Neincluzand in discutie prietenii ,familia si persoanele apropiate noua (desi uneori ...) oare toti restul oamenilor incearca sa foloseasca bunatatea ta pentru a-si atinge mai cu usurinta scopurile ? Iar dupa ce ca le-ai facut un serviciu nu primesti nici macar multumescul bunului simt ,ba mai mult ar trebui tu sa fii multumit ca nu te-ai ales si cu un sut in fund ( mai la figurat sau uneori chiar si la propriu).

Poate ca daca as stii unde este granita politetii ,a bunului simt ,a bunei cresteri nu as ajunge sa scriu un astfel de post la ora asta.De multe ori ceea ce fac depaseste cu mult aceasta granita intrand in teritoriul servicilor gratuite oferite unei persoane care nu merita ,iar cea care va avea de pierdut desigur voi fi eu.

Mereu am sa incurajez pe cei din jurul meu ca atat cat pot si isi permit sa faca bine semenilor , dar cu conditia de a-si gasi persoana potrivita spre care sa-si indrepte actiunile de binefacere , altfel risti sa pierzi mult mai ales in ochii tai si sa te loveste de zambete ironice printre ganduri-multumire :"fraiere!".

Ceva e stricat in toata treaba asta.

[amelie]

oamenii sunt stricati,draga mea.unii au ajuns sa creada ca toata lumea e obligata sa le faca pe plac si asta se intampla din cauza societatii in care traim astazi. Nu mai exista bun-simt, nu mai exista rusine- exista doar bani. Bani si putere. Atat! Daca le ai pe amandoua iti dau impresia ca totul ti se cuvine.
stiu, mai exista si oameni care n-au asa ceva si totusi cei sapte ani de-acasa le lipsesc cu desavarsire. Care nu stiu sa spuna multumesc si care nu stiu sa aprecieze un gest frumos, un serviciu neplatit, facut benevol si din bun simt.Au ramas prea putini "oameni" in adevaratul sens al cuvantului.

[Just]

Despre entuziasm

Nu stiu daca si la altii ,dar la mine entuziasmul dureaza doar cateva minute  .Aceste momente insa le traiesc foarte intens si cred sunt inceputul sau imboldul de care are nevoie o persoana pentru a savarsi lucruri nu as spune marete ,dar nici marunte . Entuziasmul este primul sentiment ce-ti apare in suflet cand ai descoperit o noua idee si probabil ca tot el iti da curajul de a incerca sa o pui in practica indiferent cat de mareata si imposibil de realizat ti-ar parea la inceput .Am senzatia insa ca entuziasmul ajuta mai mult persoanele impulsive ,care actioneaza instant fara a pica prea mult pe ganduri si fara a cantari prea mult situatia. De multe ori abandonam pentru totdeauna ceea ce sub impulsul entuziasmului credeam ca putem infaptui si asta se datoreaza cel mai mult faptului ca nu incepem (macar) sa actionam atunci ,instantaneu . Cred ca sunt momentele in care ai multa incredere in proprile tale puteri ,momente in care crezi ca esti (si esti !) capabil sa realizezi tot ceea ce ti-ai propus .

[Just]

De fiecare data cand am fost plecata si m-am reintors am simtit nevoia sa va salut ,cumva pentru a reintra in atmosfera , pentru a intra din nou in discutiile actuale ale forumului . De fiecare data ,insa a fost nevoie de timp ... intai pentru a face cunostinta cu ultimii nosti utilizatori ,apoi pentru a citi posturile pierdute ... si mai apoi a gasi locul potrivit in care urmeaza sa te exprimi.

Nu stiu daca am revenit , tocmai pentru ca nu am trecut de etapele de mai sus si tocmai pentru ca nu am timpul de care vorbeam pentru a trece de ele ,dar am simtit nevoia sa las un cuvant ,doua ... chiar daca si aici in acest micut colt de jurnal . Se scurge rapid vremea in viata reala si e greu sa tii pasul cu ea ,la fel se intampla si aici in virtual.

Poate ca nu ma pricep eu sa-mi organizez bine timpul ,poate ca toti trec prin ceea ce trec eu sau poate ca exista doar perioade si perioade ,ceea ce ar fi ideal ... unele mai aglomeratele ,altele din contra ,lejere . Cine stie !?

Pana una alta va salut cu acelasi drag de voi si dor.
Just!

[Lorelei]

Bun revenit, oricand, oricum, in etape sau sarind peste ele.