Chip si asemanare...

[Zantiala]

Exista un paradox straniu in istoria umanitatii...
Dumnezeu a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa,
Iar omul si-a creat zei dupa chipul si asemanarea sa..,

Am putea spune ca poate, pe undeva, figura umana este un simbol al perfectiunii, un simbol al divinului ?

[Just]

Mereu a existat aceasta incertitudine in mintea mea.Daca Dumnezeu a creat omul dupa chipul si mai ales ,dupa asemanarea sa atunci de ce exista printre noi criminalii sau nu neaparat oamenii acestia luati ca exemple din extreme ,sa spunem rau-facatorii.Oare Dumnezeu nu este simbolul perfectiunii ,insasi perfectiunea? Ma rog ,m-am obisnuit sa nu mai caut raspunsuri. Unele intrebari nu-si au rostul.

Apoi revenind ,nu cred ca figura umana poate fi asociata cu perfectiunea sau cu divinul.E adevarat ca suntem foarte complecsi si printre toate aceste trasaturi care ne definesc exista si parti din acel intreg numit perfectiune -bunatatea ,iubirea ,insa tot printre aceste parti sunt si trasaturile mai putin bune ,tot moral vorbind.Iar apoi cuvantul divin inseamna dumnezeiesc,sfant ori omul de rand nu este tocmai sfant ,in sensul de baza al cuvantului.

Eu ma gandesc ca cel care se apropie cel mai mult de ceea ce numesti tu simbol al perfectiunii sau simbol al divinului este copilul.Insa chiar si aceasta "figura umana" este indepartata de divin chiar de religie pentru ca se sustine ca mostenim "pacatul stramosesc",deci chiar atunci cand ne nastem ,ne nastem departe de ceea ce inseamna "sfant".

[viulian]

Despre "Dumnezeu a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa" nu pot sa ma pronunt, nu cunosc ce a fost

Insa despre "Iar omul si-a creat zei dupa chipul si asemanarea sa" as avea o opinie, poate nu intemeiata dar oricum:
Imaginatia este alimentata de realitate; cand omul a creeat zei, nu prea a avut acces la alte 'input'-uri decat cele date deja existente in jurul lui. Au fost zei animale, plante, si... zei cu chip de om. Si astfel - nu vad nimic divin in faptul ca omul a 'copiat' ce-a vazut in jurul lui. A plagiat! Astfel, figura umana poate fi considerata divina; daca Dumnezeu a creeat-o dupa chipul si asemanarea Sa; insa faptul ca omul si-a creeat zei dupa propria lui asemanare, este doar o 'coincidenta'.

Parerea mea!

[Zantiala]

Eu ma gandesc ca cel care se apropie cel mai mult de ceea ce numesti tu simbol al perfectiunii sau simbol al divinului este copilul.Insa chiar si aceasta "figura umana" este indepartata de divin chiar de religie pentru ca se sustine ca mostenim "pacatul stramosesc",deci chiar atunci cand ne nastem ,ne nastem departe de ceea ce inseamna "sfant".

Copilul poate ca simbol al inocentei, al necunoasterii. Copilul abia nascut, pur, curat, iesit din pantecul mamei sale, rod al iubirii, da...

Nu stiu care este pacatul stramosesc, cum poate sa fie identificat... dar... pe undeva, in copii exista o oarecare doza de cruzime, inexplicabila altminterea.

I

maginatia este alimentata de realitate; cand omul a creeat zei, nu prea a avut acces la alte 'input'-uri decat cele date deja existente in jurul lui. Au fost zei animale, plante, si... zei cu chip de om

Adevarat. Dar chiar de multe ori si zeii animalici au fost antropomorfizati, sau au reprezentat doar simboluri pentru zei cu chip antropomorf. Sa fie oare tendinta de apropiere a reprezentarii zeilor de chipul uman, un impuls de a aduce divinul mai aproape de noi ?

[Minerva]

Cred ca omul avea judecata dezvoltata la nivelul unui prichindel de acum si isi imagina lumea pornind de la ceea ce avea la dispozitie in arealul sau. Observa animalele care-l inconjurau iar cele care-l invingeau erau ridicate la rang de zeu. Observa fenomenele care aveau loc si pentru ca nu le putea atribui o fata le imprumutau chip omenesc si puterea a ceva care-l inspaimanta. Nu cred ca prin asta cauta sa si le apropie, pur si simplu incerca sa si le explice pornind de la ceva palpabil. E frumoasa explicatia care o incerci dar ma tem ca omenirea era doar copilul care invata sa ocoleasca un obstacol maine pentru ca azi, dupa multe julituri, a constatat ca nu poate sa-l sara