Eu sunt femeia...

[Lorelei]

Eu sunt femeia
călătorilor prin viaţă
în strai de aur fin
şi-n vin
în lung suspin
când îşi îneacă
amarul
trecutelor iubiri
şi-n harul
poveştilor o mie una
i-ascult
i-adorm
îmi e totuna
de-a doua zi mă recunosc
trec noptile
la fel
rebel duel penel
în gustul acru de bordel.

Eu sunt femeia
crudă şi frumoasă
înveninată-n rochiile roş’
şi în foşnirea mătăsoasă
a lungilor volane-n cloş
îmi port secretul şi veninul
iubirii vinovate
poate
tremuratoare şi ciudate-a
barbaţilor rataţi
certaţi
cu inimile lor de zmei
ce aparţin altor femei
urâte
şleampete şi şterse
din rândul faptelor diverse!

Eu văd în ochii lor
paloarea
de aur calp şi de himeră
eu văd în ochii lor nespusa
promisiune de vesperă
şi chinul vechi şi trist al firii
tot vinovate
şi atee
din dansuri lungi de Salomee
şi din volane lungi şi roş
ce cad lasciv pe şold în cloş.

Ei vad in ochii mei
culoarea
aprinsă-a nopţilor cu lună
ei văd doar gestul mic al mâinii
şi-al formei sânului rotund
prin geamul scund
când cade luna
şi-ascunde taine lungi sub gene
ei văd în mine
doar făptura
păcatului fără păcat
în râsul trist şi vinovat
cănd mă dezbracă de poveşti
iar trupul gol, fără cuvinte
uşor stingher
le fură clipa
şi le aduce-n dar aripa
fiorului fără cuvinte
străin şi gol dar cât de plin
al ielei pline de venin.

Eu sunt femeia ce le-aduce
tot sângele-n obraz şi tonul
de donjuan între femei
de prinţ de viţă între zmei
eu sunt femeia ce trezeşte
instincte, temeri, dor şi chin
înmiresmate de venin
şi tonul aspru de stăpân
căci toţi opresc târziu în mine
ca într-o haltă de lumină
dar niciodată nu rămân.

[Minerva]

Frumoasa, incandescenta poezie. Mai ales schimbarile de ritm ii dau un farmec aparte. Femeia ta atat de tandra in trup e asemeni unui fructul parfumat, prea frumos si apetisant sa-l gandesti interzis. Te apleci doar sa-l uzi cu dragoste sa invie, sa-i atingi genele intoarse si pret de o clipa -chiar de-i esti prizonier- sa-i cersesti cu neobrazare iubirea.

[Lorelei]

Multumesc frumos, hangita. Si eu imi sunt propria prizoniera, insa. Probabil aici e riscul.

[Minerva]

  depinde cum privesti. Mie-mi plac unele obraznicii iar femeia sa repet... prea frumos fruct. Nici nu stiu oare cu marul il ademenim pe Adam sau...
Iar de ramas ramane cine stie sa lase femeii misterul si povestile, niciodata hulpavul ce vrea sa devina peste toate stapan. Cand o sa zambeasca femeia ta o sa vada ca inca nu l-a gasit pe cel care sa stie a ingenunchia pastrandu-si rangul

[Lorelei]

Wow! Da, multa finete a observatiei si foarte la obiect legat de ceea ce am scris. Ai citit tot ce era de citit printre randuri.

[Semiramis]

eu sunt femeia care pleacă din loc în loc. şi câteodată, mă mai opresc aiurea să iubesc. nicicând zilele nu-mi sunt mai pline ca atunci când dau de vreun bărbat frumos. mai sorb un pic din tinereţea lui, din ochii lui. doar inima i-o las. n-o iau cu mine. ce-ar mai face omul fără inimă?
eu sunt femeia care a iubit în fiecare colţ de lume. câte puţin. atâta doar cât să răsuflu. iar nopţile mele cele mai bune sunt cele care au o lună plină. căci numai atunci ştiu să cânte luceferii şi marea. şi tot atunci culeg o pulbere de stea şi-un val de apă ca să mă ţină până la următoarea mea oprire.
eu sunt femeia care apare în amurg ca o nălucă, furând arareori câte un zâmbet de îndrăgostit de altă fată. şi numai atunci plec cu amintirea că am lăsat un colţ din mine în fiecare el înfiorat de amăgire.
eu sunt femeia niciodată vinovată. căci ştiu să iubesc şi ştiu să dau...poate o speranţă, poate o mângâiere la cine ştie ce hotar. acum eu plec.

[motanel]

Tu esti femeia ce preschimba-n dor
Barbatului privirea furisata
Cand vorba-ti dulce ca de fata
Desculta, dornica de-amor,
Cu ochii calzi, cu geana lunga
Alearga libera, zaluda
Ca pe-un covor de iarba uda
Si ba te cheama, ba te-alunga...
Ba-ti mangaie, ba iti frange
Si-asa visuri sfaramate
Ba-ti infige pe la spate
Ghimpi de miere, pana-n sange...
Ah!!!...

(to be continued... eventually )

[Lorelei]

Sunt fata-păpuşă, sirena-femeie,
din Calea Lactee...
îmi spun Salomee
irozii şi prinţii
când zvârlă arginţii
treizeci – să îi număr –
în dansul sălbatic tot umăr la umăr
sunt fata-femeie
cu rochia udă
ce-aleargă zăludă
frumoasă şi crudă
cu ochii desculţi şi inima mică
în lumea pitică şi scundă şi plată
cu vorba cea dulce de fată
ce-arată
în iarba pătată izvoare de rouă
când plouă
sub gene
şi-nfig pe la spate
toţi ghimpii de miere-ai femeii-sirene.