Amintirile dureroase

[Just]

De cele mai multe ori se intampla ca amintirile dureroase,care ne afecteaza si pe care dorim sa le uitam sunt cel mai greu de scos din suflet.Un moment in care sufletul iti rade este mult mai repede sters din memorie decat,de exemplu, o scena de violenta care te-a afectat.Astfel ca evenimentele incarcate cu emotii negative sunt cele mai greu de uitat .

De ce nu raman in suflet doar amintirile pline de fericire ,ci mai degraba cele pline de tristete? Oare fericirea are un efect mai diminuat decat tristetea asupra sufletelor noastre?

[Pensees]

  Amintirile,licurici in noapte cum le spun eu.Nu,nu dispar nici cele frumoase,nici cele dureroase;se estompeaza si reapar din cind in cind,uneori din ce in ce mai rar.Depinde..E bine sa ne amintim si clipele frumoase,si cele care ne-au produs durere.Aducerea aminte a clipelor ce ne-au produs durere,e sabie cu doua taiusuri,depinde de fiecare.O clipa care ne-a produs durere,putem amintindu-ne-o s-o analizam la rece,sa gasim cauza ce-a declansat-o pentru a nu se repeta daca vom fi in situatii similare;totodata,poate sa fie,cauza de ura,de razbunare.Si asta depinde de fiecare.Stii ca pot fi si amintiri frumoase,dureroase?si ca astea-s cele mai dureroase?

 ( Nu sint,dar imi plac oamenii diplomati.)

[Just]

Sa ne imaginam ca am pierdut o persoana draga.De fiecare data cand ne aducem aminte de ea automat ne va aparea in memorie momentul de la despartire,cel care probabil ne-a marcat cel mai mult.

Apoi ai dreptate ,Pensees cand spui ca amintirile frumoase pot fi si cele mai dureroase.Tot in situatia imaginata mai sus se declanseaza altfel de amintire -fericita ,cand persoana respectiva era parte din viata ta .Aici facem conexiunea intre momentele frumoase petrecute impreuna si despartirea.Tocmai de asta doare pentru ca a fost frumos ,frumusete ce devine dureroasa tocmai prin conexiunea facuta cu amintirea dureroasa care ne-a marcat,adica in cazul de fata ,despartirea.Si astfel cred ca si amintirile frumoase sunt incluse tot in categoria celor ce provoaca durere.

Oare amintirile ce ne provoaca durere nu sunt greu de uitat tocmai pentru ca ne dorim sa le uitam si astfel le acordam atentie ,analiza si dispare acea izolare facuta automat,in celelalte cazuri, de mintea noastra?

[Pensees]

   
   Chinuindu-ne sa le uitam,le reactualizam;ne biciuim singuri.Eu una,astept sa dispara singure;timpul le vualeaza,ne apar tot mai vagi,apar din ce in ce mai rar chiar si a acelor clipe ce n-am vrea sa le uitam.Cred ca asta-i durerea cea mai mare.Of!Virtejul vietii ajuta cu sau fara voia noastra.
   M-ai facut sa-mi aduc aminte de un cintec care suna cam asa:  ..si cind voi fi batrina mama,atuncia tu unde vei fi?eu voi trai fetita draga,in amintirea celor vii...  Nu l-am reprodus exact,memoria joaca feste,dar esentialul asta e.