Privirea - calitatea vederii; direcţie sau axă imaginară, care leagă ochii de obiectul privit. Premergătorii lui Aristotel credeau că obiectele privite generează "stafii", care plutesc în aer până când le recepţionează ochii (capabili să vadă "stafiile" respective - înţelese ca un fel de efigii ale fenomenelor, proceselor, obiectelor).
Propun: caduc