mi-e dor

[amelie]

am devenit asemeni unui vulcan in adancul caruia lava fierbe, dand nastere la fenomene din ce in ce mai imprevizibile. In adancul sufletului meu "lava" fierbe transmitand in tot corpul senzatii bine percepute si inregistrate de al meu "organ ganditor"- imi comanda ca tot timpul sa ma gandesc la tine- ceea ce fac cu cea mai mare placere.
imi dau seama ca iubirea ii face pe oameni nu mai buni, ci extraordinari de buni, de puternici. Oamenii se nasc si traiesc tocmai pentru a-si gasi jumatatea , gasindu-si astfel si fericirea, moment in care devin "aripile" acelui unic suflet care zboara catre universul mirific, stiut fiind numai si numai de cei indragostiti- acolo unde taina jocului iubirii n-o poate patrunde oricine.
Dar pe langa fericirea ce ma incearca atunci cand usor purtat de-a vantului adiere, gandul imi zboara catre tine, mai exista o usoara suferinta. Suferinta pentru ca sunt departe de tine- de cel ce-mi umple clipele si inima de fericire....
ce sa fac? asta e!
tu esti cam departe
si ce mult ma doare....
Tocmai de-asta, draga mea "bucatica din tot", iubesc si sufar. Dar iubire fara suferinta nu se poate si....chiar si suferinta are fericirea ei atunci cand stiu ca , undeva, cineva, se gandeste cu dor la mine....
Bucatica mea din tot
eu iti multumesc frumos
pentru tot ce ai facut
si pentru c-ai inceput
sa ma chemi, sa ma doresti
si pentru ca ma iubesti....
si pentru ca ai inceput sa devii dependent de mine.... 
Mi-e dor de tine....foarte dor de tine... 

[amelie]

te-am cautat pretutindeni, chiar si in alte spatii.Te-am gasit: oriunde as fi , adorm sub privirile tale. Din cele doua jumatati ale noastre , au izvorat fagaduieli... impreuna alcatuim ziua noastra de maine. De acum, stiu ca visele cele mai nebunesti se scriu cu cerneala inimii.Eu am trait acolo unde amintirile se fauresc in doi, la adapost de priviri straine, in taina unei increderi unice, peste care continui sa domnesti tu. Mi-ai dat ceea ce tu nici nu banuiai , un timp in care fiecare secunda de-a ta va conta in viata mea mult mai mult decat orice alta secunda. Eu eram dintr-un oras, tu ai inventat o lume. Sa nu uiti niciodata ca tu esti lumea mea...te-am iubit si te iubesc cum nu mi-am imaginat ca ar fi cu putinta. Ai intrat in viata mea asa cum se intra in anotimpul verii. Clipele pe care mi le-ai daruit poarta un nume: vraja. Si inca il mai poarta: ele sunt facute din eternitatea ta. Chiar daca acum nu esti langa mine nu sunt niciodata singura, pentru ca undeva, existi tu....si pentru ca esti si vei ramane la mine in suflet....

[amelie]

hai deschide larg bratele!strange-ma in brate...cu putere...ca si cand ai vrea sa ma acoperi cu trupul tau...vreau sa-ti aud inima...sa simt cum bate...si astfel sa te am tot timpul aproape...sa fim iar doar noi doi si zapada alba...doar ea sa fie martora iubirii noastre...pentru totdeauna...sa-ti simt respiratia calda pe obrazul meu inghetat si mainile mangaindu-ma...in bratele tale ma simt in siguranta si mi-as dori sa nu ma mai eliberezi ...sa raman mereu captiva in temnita bratelor tale....sopteste-mi cuvinte care sa-mi incalzeasca sufletul ...sa vezi cum incet incet obrajii devin rosii ca focul si...ard. Totul arde in mine!...sentimente ce pana acum imi erau straine se ivesc de nicaieri in sufletul meu si tu....tu esti cel care le-a dat nastere...le-ai creat...mi-e dor de tine,puiutz!