mi-a inghetat zambetul pe buze,
primind apusul in priviri...
ma ascund incet intre frunze,
de ale mele vesnice porniri.
imi fac un pat din toamna
cu frunze pustiu colorate
sa fiu vesnica doamna ...
a timpurilor umbrite si uitate.
nu o sa plec pentru vecie
ma pierd doar in infinit
vreau ca soarele sa stie
eu..inca nu am murit!!!
si daca vreodata o sa treci,
pe langa piatra-mi funerara
in lacrimi sa nu te inceci
nu-mi face taran amara!
aici ma odihnesc doar eu!
si-o lume traieste prin mine,
asa ca te rog, vino mereu
cu o floare, straine!
Subiect: Mormant (Citit de 2297 ori)
