Povestea mea - cand am facut creditul pentru apartament a fost simpla.
a) Maica-mea mi-a spus ca a gasit un cumparator pentru un apartament care il aveam in Mangalia (eu cautam unul in Bucuresti)
b) Taman ce discutasem cu un amic deja proprietar, si care regreta primul apartament pe care il vazuse.. si, chiar daca asta pe care il avea acum era mai mare, totusi parca mai frumos fusese primul, si mai bine compartimentat, etc. Tot el imi zice ca si prieteni de-ai lui, care isi cautasera, aveau cam acelasi regret. Primul apartament vizionat ramasese in amintirea lor, si ulterior, dupa ce au mai tot cautat - pornind de la ideea ca lasa, sigur gasesc ceva si mai bun - ajunsesera totusi sa regrete ca au fost initial ceva mai lacomi..
c) Nici nu aflu bine ca tranzactia din Mangalia s-a terminat, cand ma suna o agenta si imi descrie apartamentul in care sunt acum; am avut un feeling de nerabdare, dar si de liniste...
Adica toate se lipisera, banii de avans erau, 'avertismentul' ca sa nu pierd prima ocazie fusese spus, pac a venit si ocazia.. deci.. ca povestea se desfasura fara palpitatii.
E, totusi, vorbind si cu altii (care abia acum isi cauta, si au posibilitatea sa cumpere ceva decent) sunt etern nemultumiti. Ba ca nu ar avea bani de doua camere, deci trebuie sa-si cumpere garsoniera, dar toate garsonierele pe care le vad le refuza, pentru ca in sinea lor tot spera la 2 camere..
Ba ca stai, ca am gasit, dar ah, e blocul vechi, as vrea blocul mai nou..
Ba ca stai ca am gasit, dar e pe Nord si vreau si eu mai mult soare..
Ba ca stai ca am gasit, dar parca baia e cam mica..
Cand e vorba sa-si aleaga o casa (care, lasand la o parte atasamentul fata de perfectiune, eu o vad totusi ca un instrument - un loc mai confortabil care te scapa de grija si incertitudinea chiriilor, si care iti ofera un confort si o igiena sporita precum si liniste) totusi orice mic defect e amplificat de 100 de ori, si orice e decent devine instantaneu indezirabil.
Ce s-o intampla, eu nu inteleg. Sa fie lacomie ? Oamenii nu-i stiu sa fie lacomi.. adica isi vad de treaba lor, ajuta, deci exclus. Sa fie ingamfare ? Din nou, nu se aplica.. Sa fie nehotarare ? Nu cred, de vrut vor (si trebuie aproape) sa-si ia, dar na, parca nimic nu e perfect!
Apartamentul meu era la pamant, arata penal, dar cu rabdare, ceva banuti, si niscaiva nervi, si ajutor de la parinti, am reusit totusi sa-l pun la punct. N-am strambat din nas, am mers inainte, probleme apar mereu si daca e sa faci din tantar armasar, ori 'tehnica' 'drobul de sare' nu faci nimic pana la urma. Timpul trece, preturile cresc, si ramai cu mahnirea ca totusi ai fi putut sa faci ceva, dar n-ai facut.
Si asta intreb. Ce-o fi oare ? Sa fie oare casa acel loc continator, cu toate caracteristile perfecte si la un pret infim, incat sa explodezi de satisfactie ce mare afacere ai facut si sa nu-ti mai incapi in piele de cat de frumos ti-a zambit Dumnezeu ?
Daca atunci cand pleaca la cumparaturi dupa un televizor, masina de spalat, haine, etc.. omul se gandeste de la incept la calea de mijloc, adica sa fie cat de cat ok (incluzand micile hibe, sau ca nu arata perfect pe gustul lui, etc) si sa coste cat isi permite sa dea pe articol, totusi.. cand cauta o casa, NU EXISTA CALE DE MIJLOC.
Ca si cum, nu stiu, ca si cum - daca ar mai astepta totusi sa mai vada inca o casa, ar fi exact ca in visele lor si s-ar bucura nespus ca au mai avut putina rabdare.
Vezi apartamentul A, nu iti place caci are hiba X, si decizi sa mai astepti.
Vezi apartamentul B, nu iti place caci are hiba Y, ........
Vezi apartamentul C, nu iti place caci ......
...
[toate se scumpesc insa in acest timp, nu iti mai poti lua in zona unde era A, sau B, ci ceva mai marginas, bloc mai vechi - prin urmare frustrarea creste!]
...
Satul de toate, persoana cumpara apartamentul X, si regreta mereu 'neinspiratia' de a nu fi ales apartamentul A.
Unele chestii nu cred ca le voi pricepe niciodata (adica le pricep, dar mi-e greu sa accept ca asa stau lucrurile). Pentru mine casa a fost un instrument, sa fie cat de cat aproape de un mijloc de transport care vine des, sa fie cat de cat curata scara, proprietarii sa fie cat de cat ok. Toate s-au brodit, si am luat.
Oricum, nu casa este cea care iti da confortul, ci interiorul si cum il amenajezi. Oricum nu stai 50 de ani in ea, deci nu vad de ce musai bloc nou. Oricum nu o vei face perfect in interior, caci meseriasii sunt slabi (cei buni plecati sa munceasca pe bani seriosi in afara, cei slabi ramasi in tara, si rabdand de foame cer preturi astronomice, nu?). Oricum dupa ce vor repara gafaind la apartament, si satui dupa toata alergatura, nu vor mai avea bani de dormitor fain sau rabdare sa caute, si o sa-si ia unu ieftin, disponibil oriunde (transport gratuit inclus) care va scartai din prima noapte, SAMD. Oricum oricat de curata e scara, oamenii totusi au zile de nastere si mai e cate o petrecere fix cand esti cel mai obosit. Si oricum daca isi cumpara loc de parcare, se va gasi unu' mai destept care sa iti blocheze masina fix cand ai nevoie de ea.. Si oricum, poti sa ai apartamentul la Metrou, dar fix cand ai nevoie de el, se intampla sa intarzie si 20 de minute sau.. sa vina full.
SI TOATA hartuiala aceasta a vietii de zi cu zi va eclipsa MAREA alegere initiala a apartamentului. Felul in care e casa devine o normalitate si avantajele alegerii se uita repede, atunci cand micile frustrari sunt enervante si agasante lovindu-te mereu de ele.
In concluzie, parerea mea este ca decat sa fii enervat ca nu e perfect, pleci de la inceput cu 'handicap' dar pe termen lung esti mult mai multumit, mai linistit, si mai relaxat..
Si totusi oamenii continua sa treaca prin aceleasi dileme. De ce oare... habar n-am..
Subiect: Cumparare apartament - sau despre fantezia omului cu casa.. (Citit de 3287 ori)