Extaz şi agonie...

[guardiangel]

Tu crezi că e iubire... e destin...
Eu cred că-i doar o cupă de pelin
Şi de-i bătută cupa-n pietre scumpe,
Tot de otravă inima mi-o umple!

Când se trezesc din vremile păgâne
Oculte ritmuri, tobele bătând,
Din mistic jar se-nalţă rugăciune,
Aceleaşi vechi cabale repetind!

Dar focul cere sânge pe altare,
Vestale-nalţă braţe către zeu,
Iar jertfa-nfăşurată-n sacre falduri,
Tăcută-i ca un miel... căci sunt... chiar eu!

Da, ştiu... e cupa plină de otravă...
Dulce nectar, din fructul interzis...
Dar cu nesaţ îmi voi sorbi sentinţa:
Înger cu aripi frânte, un proscris!

E-n mâna ta licoarea si stiletul,
Extaz şi agonie-n braţul tău...
Talazuri năvălind s-atingă cerul
Sau tragic năpustindu-se în hău!