De sub clopote de sticlă,
razele dintâi născute, mă străpung...
dezmorţind picuri de rouă,
lacrimile-ncremenite-n cerul ciung.
Fruntea ta, mister de vise,
gândurile îşi ascunde dup’un nor...
sfâşiind abrupt tăcerea,
amintiri se-nfig în carne... şi mă dor.
Îţi mai simt pe buze gustul,
val de mare în talazuri sigilat...
te respir, pulsăm alături,
contopiţi într-un trecut de mult uitat.
Buzele-mi te mai păstrează...
rapsodie-a unei ierni de mosc şi fum,
Mimetism tăcut, empatic,
rătăcit într-un banal sfârşit de drum...
Subiect: Sfârşit de drum... (Citit de 2277 ori)