provocare

[DIANA]

Hai sa vad cat de tari sunteti! Va propun o tema noua si cred eu ca destul de complexa Politetea si bunele maniere in cuplu. As vrea sa imi spuneti tot ce va trece prin minte legat de acest subiect, cu precizarea ca se refera la cuplurile de tineri cu varste cuprinse intre 13 si 20 de ani. Astept randuri picante, controversate, chiar! V-am pus la incurcatura? Sper!  )

[Iosif]

Politetea in cuplu cred ca ar trebuii sa fie la fel ca cea de zi cu zi, insa, fiind o legatura mult mai profunda decat orice alt gen, din pacate cateodata se exagereaza, dar nu asta e grav, grav e ca unii au impresia ca daca persoana de langa tine e "nebuna dupa tine" se poate face orice cu ea si  "trec peste" politete. Parerea mea e ca persoana de langa noi ne este in primul rand bun prieten si abia apoi iubit(a) si trebuie respectata ca atare. La urma urmei, putina politete nu strica niciodata.  

[DIANA]

De acord cu tine, chiar daca ma asteptam (fara suparare!) la o parere ceva mai complexa. Aici in California se lucreaza la volumul III al ciclului de carti numit "Sanatatea optima", al carui autor este Dr. Marin Ciobanu. Acest al III-lea volum are ca tema centrala adolescentul si dezbate multe din problemele vietii tinerilor din Romania, pe multe planuri fizic, social, spiritual, psihic, etc. Provocarea pe care am lansat-o e una din "preocuparile" cartii de care va spun. Intrebari? Comentarii? Le astept pe adresa   dianater2004@yahoo.com .Fara inhibitii!

[Paul]

Politetea este o insusire destul de complexa, politetea poate fi extinsa chiar la gradul de virtute... Orice virtute atinsa devine un lucru natural, devine un mod de viata. Cred ca nu se poate vorbi de politete in adevaratul sens al cuvantului in cuplurile situate in marja de varsta pe care ai mentionat-o. E o varsta complicata si pentru baieti si pentru fete, se produc multiple transformari ( hormonale, emotive, conceptuale) care din pentru politete nu sunt tocmai favorabile.

[DIANA]

Hmmm! E adevarat ca la 13 ani majoritatea tinerilor pot fi considerati copii si se poarta ca atare. Dar nu sunt in preajma voastra si din aceia care chiar la aceasta varsta merg la discoteca, au iubiti/iubite si chiar pretentia sa fie tratati ca adulti (fara a sti ce presupune aceasta calitate in adevaratul ei sens)?Eu imi aduc aminte ca aveam aproape 14 ani cand am invatat sa sarut, eram in prima relatie de prietenie cu un baiat, etc. Si nu sunt asa de batrana! (am 24 de ani). Imi inchipui ca lucrurile au evoluat foarte repede in randurile tinerilor de acum si ma intreb care din ele trebuie pus pe prim plan relatiile sau politetea? Si care e gradul de libertate si de indulgenta, permisivitate cu care trebuie sa fie tratati acesti tineri? Adica nu se poate sa ii ierti unui copil de 13-14 ani (sau chiar mai mare) lipsa de maniere , dar sa il consideri indreptatit, in acelasi timp, sa gasesti justificat si motivat ca acest tanar sa aiba o viata sexuala.
Vrei sa iti spun ceva sincer? Mie mi se pare ca politetea si bunele maniere sunt un surogat patetic pentru lipsa de dragoste fata de oameni.E vorba de o dragoste profunda si deplina, in preajma careia mandria, orgoliile, dispretul nu au ce cauta. Insa, pentru ca nu suntem dispusi sa urmam reteta armoniei universale (repet; dragostea!), s-au inventat aceste reguli de politete care tin lucrurile intr-o zona gri. Dar atat!

[androgin]

e ciudat cum o discutie cu un subiect aparent banal cum este cel al politetei si bunelor maniere a ajuns la dezbaterea problematicii armoniei universale...
sa ma scuzati, insa, o relatie fara politete nu-mi pare deloc a relatie...iar dragostea in sine implica cu obligativitate existenta unui anumit respect intre parteneri...si nu e vorba aici nici de cei "sapte ani de acasa" si nici macar de prevederile implacabilului si, zic eu, un pic prea rigidului "Cod al bunelor maniere", nu! e vorba de un anumit nivel de dezvoltare psihica si spirituala in lipsa caruia omului ii este cu neputinta a cunoaste adevarata dragoste ori a se angaja intr-o "relatie".
cine a zis ca iubirea nu cunoaste varsta ar fi trebuit sa fie mai explicit...
imi vine greu sa cred ca niste pusti de 13-14 ani sunt in masura sa asimileze unul dintre cele mai complexe sentimente pe care este capabil a-l zamisli sufletul intortocheat al omului!
spune-mi, DIANA, ce crezi tu ca stiu tinerii proaspat iesiti din pubertate despre armonia universala sau despre deplinatatea si profunzimea dragostei?
recunosc ca ideea ta despre scopul oprimator al bunelor maniere nu este deloc de neglijat, insa, nu-i vad relevanta in contextul pe care tu singura l-ai formulat.

orice tanar, in procesul sau de formare, are nevoie sa i se insufle reguli, care, in loc sa tina lucrurile intr-o "zona gri", mai degraba le ordoneaza si le da o forma accesibila. cum altfel sa invete ca sexul nu e un sport si ca violenta nu e o solutie? si cum altfel sa se transforme in oameni frumosi si apti de iubire?

[furia ingerului]

manierele...
manierele sunt practica eticii, asa-i? sau a moralei?
avand in vedere ca e o diferenta de forma a celor doua si nu de fond, cred ca apartine, dar nu in egala masura, amandoura.

manierele in iubire?
e simpatic faptul ca in momentul in care iubirii i se adjectiveaza vreo noua notiune, wwoooww, devine obiect de studiu!

hai sa facme asa:
eu imi spun parerea si voi, ca niste traditionalisti tpizati, de altfel tare dragi mie, mi-o combateti, ca de obicei :twisted:

eu unul sunt de moda ...veche? Nu...ancestrala, cred ca merge.
nu dati copiilor ce nu e al copiilor!
exact cum pe unele jocuri care contin materiale inghitibile de puradei scrie asta "Interzis sub 3 ani" la fel ar trebui sa scrie si pe frunzile lor semete ce ascund creiere netede: "Nu ne bagati in seama, suntem doar o gloata excitata de frimituri"

Incerc sa nu le atac drepturile de libertate de expresie dar nu pot sa n-o fac: un asemenea pui de om nu are aceleasi drepturi ca ale noastre pt. ca el nu le poate percepe. Si aici voi imi sariti in cap...!

Foarte normal. Nu necunoasterea dreptului retrage aplicarea lui, ci neintelegerea sa! Un copil ( ma refer pt. zilele noastre la cei intre 0-21 ani, cu rare exceptii care vin oricum sa confirme regula ) nu are fondul conceptual suficient de dezvoltat incat sa opereze cu asemenea definitii, prin urmare sunt pro-limitarea libertatii de exprimare a lor.
Anyway...sa revin la subiectul thread-ului.

Politetea in cuplu...
Oameni buni...vreau sa inteleg si eu pana unde a decazut specia asta nenorocita in randurile careia figuram si noi, astfel incat sa fie nevoie sa se aduca in discutie un asemenea subiect ?

Considerent propriu: daca tot inima a ales pt. tine sa iubesti, fa-o asa cum trebuie!

Retragandu-ma in spatele unei baricade protectoare pt. spiritul misogin de care voi fi acuzat in cele ce urmeaza, as intreba, defel contrariat: de ce a deschis o asemenea discutie ... o fata?  :twisted:
Pt. ca noi, barbatii, suntem cei care dam dovada de neaderare la astfel de reguli? Hmmm...
Pt. ca noi in loc sa ne numim "barbati" daca nu stim sa respectam o femeie ar trebui sa fim apelati cu "pustani", asa-i?

Admit: vulgaritatea, uzul violentei si notele denigratoare( nu neaparat in ordinea asta ) nu-si au locul intr-un cuplu.
Admit, de asemenea, ca noi suntem cei "mitocani" si, crede-ma, ca nu o fac cu mandrie...
Dar...iertata-mi fie interventia, dragutele de voi, numai icoane de pus in rama langa sf. Ioan Gura de Aur nu sunteti! :evil:

Testosteronul nu ne indreptateste pe noi sa abuzam violent sexual de o femeuei sau sa zburdam din femeie in femeie pe cand a noastra sta acasa si pregateste o mancarica si un pat curat...dar nici pe voi foliculina nu va da dreptul de a va murdari frumusete de ruj Garnier cu vulgaritati nepermise pt....cel mai frumos dar dat de Dumnezeu barbatului!

Nu admit certurile in cuplu, mai degraba discutia pe un ton civilizat, pt. gasirea unui numitor comun( mereu exista!) si nu pledez pt. egalitatea in drepturi...!
Noi nu stnem egali cu voi si nici voi cu noi!
E imposibil!
Daca am fi fost egali eram toti hermafroditi !
Nu ma refer la drepturi legiuite de Constitutie sau de Carta CEDO.
Ma refer la altceva...la distrubuirea sarcinilor intr-o familie !!!
Stti ceva?!
Spal si vasele, stiu sa sterg si praful, incet-incet pot invata sa am grija si de copii, care de altfel imi sunt atre dragi, dar....NU fac astea cand femeia de langa mine "imparte" cu mine toate...de pe sofa uitandu-se la "Lefaturi de familie" !!! :evil:

Hmmm... sunteti egale cu noi in drepturi si responsabilitati. Suntem OBLIGATI de regulile ce ne permit accesul in societate la respect si buna purtate fata de voi...??

NU ! GRESIT !!!!!!

Ne obliga altceva....dragostea ce v-o purtam!
Asta ar trebui sa ne oblige la a gasi cele mai frumoase forme de a v-o arata pt. ca, risc rau de tot sa va ridic pe soclu cand spun asta....,
unele dintre voi o meritati.

Dar nu va revendicati normalizati peiorative d.p.d.v. al nostru cand voi nu va semnati condica obligatiilor voastre !

Mi-ar placea sa nu mai vorbim de obligatii...
Mi-ar placea sa nu mai vorbim de norme de politete....

Mi-ar placea sa...vorbim de naturalete in iubire...de inteles-de-la-sine conduita.
Ultima oara cand am iubit am facut tot ce am putut sa o arat...s-a terminat prost. Cu toate astea, data viitoare cand o voi face, ma voi comporta la fel, pt. ca nu-mi pot depasi felul de a fi. Asta sunt eu ca om.
Crede-ti-ma oamenii, pot fi modelati sa asculde de usturimea biciului dar....e trist cand fac asta in numele unei cauze nobile precum iubirea.

Pt. barbati: respectati-va femeia daca merita. Va veni ziua cand langa ea veti trai ultimul apus de soare. Face-ti-l sa fie o trecerea de la frumos sa sublim. Va veni si ea cu voi dincolo, nu uitati....

Pt. femei: stim...suntem niste nenorociti in cele mai multe cazuri. Cand suntem asa, da-ti-ne la o parte indiferent ce va spunem, tot voi veti suferi daca n-o faceti cdn aveti ocazia. Daca insa nu stiti sa apreciati daruirea celui de langa voi, dusa uneori dincolo de cat poate suporta o inima, ati decazut mai rau decat ultimele taratoare care nu-si merita dreptul de a fi struvite ci trebuie sa colinde lumea singure, carandu-si in spate povara de....a se strecura in cele mai intunecoase locuri.
Puteti fi regine sau viermi. E a voastra alegerea!

Iertata-mi fie interventia si...in cazul in care am ofensat, va rog spuneti-mi....o voi mai face inca o data si inca o data pana cand veti obosi voi sa mai contraziceti spusele mele. De ce?
Pt. ca, pasind langa falsa modestie, mi-e teama ca tocmai am spus adevarul.

Respecte, celor care le merita.

[DIANA]

Ma bucur ca am starnit reactii la tema propusa de mine. Vreau sa va impartsesc multe lucruri dar va rog, incercati sa nu dati curs primului impuls, intrucat riscati sa nu mai intelegeti adevaratul mesaj al randurilor mele!
Draga androgin m-ai inteles gresit eu nu am redus dimensiunile dragostei la relatia de cuplu. Tot dragoste se numeste si afectiunea fata de parinti, frati, prieteni, Dumnezeu. Asa ca, daca tinerii "abia iesiti din pubertate" nu pot intelege profunzimea acestui sentiment, etc, e grav! Iar noi, cei mai mari si mai intelepti decat ei, ne facem pe deplin responsabili de acest lucru. Nu poti sadi nici o samanta de iarba pe un pamant pe care nu l-ai sapat, fertilizat, udat in prealabil. Asa ca, iti sugerez sa nu astepti pana cand copiii tai sa iasa din pubertate, sa se fi maturizat fizic si psihic pentru ca apoi sa le vorbesti despre dragoste. Sunt si eu de acord ca acesti tineri nu pot intelege "deplinatatea" sentimentului, insa pregateste terenul din timp ca sa dea roade! Si apoi, daca astepti prea mult s-ar putea ca pe terenul respectiv sa prinda viata buruieni, mai puternice si nocive pentru ei.
 Ideea despre armonia universala, stiu, este utopica, insa vroiam sa spun ca daca dragostea, iubirea ar cuprinde intreaga omenire nu ar mai fi nevoie de reguli de politete si toti am fi fericiti. Una din poruncile lui Dumnezeu spune "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" Daca te deranjeaza latura spirituala a acestei legi, treci peste ea, dar incearca sa o vizualizezi respectata de toata lumea. Apoi spune-mi ce alta lege ar putea fi data pentru ca oamenii sa traiasca in armonie? (recunosc, imi place termenul!). Si toata povestea asta a fost o concluzie pe care am tras-o eu dupa ce am incercat sa scriu ceva despre tema care mi-a fost incredintata "Bunele maniere in cuplu". Iti marturisesc ca nu am putut rupe sau delimita unde incepe iubirea de cuplu si cea generala, fata de oameni. Ca se diferentiaza prin intensitate si manifestari, accept! Dar cresc din acelasi loc, pe care l-ai sesizat foarte bine "sufletul".
Draga Furia Ingeruluda-mi voie sa fac o presupunere esti student la Drept. Vreau sa iti spun ca subiectul nu a fost propus dintr-o dorinta ,absurda de altfel, de a pune la punct partea masculina a omenirii. Si, ca dovada, iti spun sincer ca eu nu mlitez pentru egalitatea intre femei si barbati, ci recunosc superioritatea barbatului in fata femeii, dar si responsabilitatea lui mai mare decat a ei. Imi plac mult parerile tale.
Imi sunteti tot mai simpatici si zau imi place sa discut cu voi!

[Lord_Saladin]

Adolescenta e prezentata, in carti de regula insipide, unde de regula sa merge mai mult pe latura aia frumoasa, sa zic romantica, a adolescentei...
  Chestii cum ar fii, primul sarut, prima iubire, etc, etc....
  Ma intreb Diana, daca in cartea aceasta ai sa abordezi si partile mai putin, sau deloc placute ale acestei perioade a vietii (ma refer strict la dragoste): instabilitatea emotionala, lipsa de durata a cuplurilor, lipsa iubirii....
  Arareori am gasit mentionate in vreo asa zisa carte de educatie sexuala, sau carte pt adolescenti, subiectele astea....

[DIANA]

In primul rand trebuie sa precizez inca o data faptul ca eu nu sunt decat unul din asa-zisii colaboratori ai acestei carti si ca nu am o contributie definitorie la ea. Dar, din cate stiu de la autorul cartii si din capitolele pe care le-am citit deja sau chiar le-am scris impreuna, cartea se vrea a fi destul de controversata, cu subiecte si idei pe care nu prea le intalnesti prin alte carti si care trec de pragul unei false pudori (Sigur, nu prin limbaj!). Dar se pune un accent deosebit pe protectia sexuala. Si mi se pare normal, mai ales din partea unui fost medic a carui activitate s-a desfasurat in mare parte in America si a avut ocazia sa vada destule cazuri de SIDA, etc.
As spune ca si aceasta carte se pastreaza in limitele unui oarecare idealism, ca doar e o carte de educatie, in primul rand, insa va asigur ca veti gasi si subiecte interesante si veti avea chiar posibilitatea sa puneti intrebari sau sa exprimati pareri in legatura directa cu autorul. Probabil ca cititorii nu vor aproba toate ideile din aceasta carte (eu personal am avut multe discutii contradictorii cu autorul), insa din multe puncte de vedere cartea va fi utila oricui. (Fara falsa modestie!)

[HERRA]

Hai sa vad cat de tari sunteti! Va propun o tema noua si cred eu ca destul de complexa: Politetea si bunele maniere in cuplu. As vrea sa imi spuneti tot ce va trece prin minte legat de acest subiect, cu precizarea ca se refera la cuplurile de tineri cu varste cuprinse intre 13 si 20 de ani. Astept randuri picante, controversate, chiar! V-am pus la incurcatura? Sper!  

Eu am 24 de ani se pare ca nu ma incadrez  :cry:

[DIANA]

Toti avem dreptul la o parere.

[Paul]

Diana... Inteleg ceea ce vrei tu sa spui. Nu sunt adeptul "alaptarii" cu politete a copilului, pentru ca i s-ar pune pe umeri de la o varsta prea frageda o povara pe care el insusi trebuie sa invete sa o poarte. Sa nu intelegi ca noi ca parinti putem sa ne lasam copiii in voia sortii, doar doar i-o invata dansa sa se descurce. Totusi sunt de acord cu educatia cultivata pe propriile greseli. Un amic de-al meu imi povestea ca pe la varsta de 7 ani obisnuia sa se joace cu focul prin soba. Lua vatraiul si scormonea prin jaratec si dadea totul afara. Pentru asta tatal sau l-a pedepsit punandu-i mainile pe plita. De atunci nu a mai avut de a face cu focul. Daca fiul meu ar veni la mine batut, i-as mai da si eu o palma si astfel l-as incuraja sa gaseasca el o solutie. Daca se mai bate... il voi pedepsi si eu si tot asa pana cand va invata pe propria piele ca nu este bine sa devina un scandalagiu. Nu o sa-i zic de mic "sa nu bei", ci il voi lasa sa vada ce inseamna asta ca apoi sa-si dea seama daca e bine sau nu. Asta as face pentru copilul meu, l-as coordona inspre experimentarea greselii. Cred ca esti de acord cu mine ca nici o invatatura nu e mai sanatoasa decat invatatura din propriile greseli.

[emasaviciuc]

salut diana
ft bun subiectul.eu tocmai m-am casatorit am 20 de ani si ma tot gandesc ce sa fac sa nu intervina rutina in casa mea....cred eu ca daca lipseste politetea si bunele maniere dintre mine si sotul meu.. o sa dam intr-o rutina de toata frumusetea
voi ajunge probabil si mai mult ca sigur de fapt...sa ma port cu el ca si cand ar fi fratele meu si nu sotul meu care sa ma atraga tot timpul din toate punctele de vedere...micile atentii, nu neaparat costisitoare si la anumite date din an....sau felul de a vorbi sunt elemente care de multe ori care nu ar trebui sa lipseasca...
apoi mai sunt niste..chestii care mie nu imi plac deloc...dar care intervin in familie..si eu sper ca nu va fi si la mine....spre exemplu sa...sa ragaie dupa ce a mancat..waaaaaaaaa...nu imi palce deloc ...si uite chestii de genul asta ar trebui sa dispara in prezenta partenerului....acum fiecare cum crede...dar...pe mine ma face sa ma simt langa frati-miu caruia ii mai dau si cate una cand face asa..
da..
mai vb

[size=18][/size] :roll:      

[DIANA]

Vreau sa stiti ca inca urmaresc cu mult interes acest subiect si toate mesajele voastre.Promit sa va scriu curand. Acum am foarte multa treaba. Deh...nu se poate trai fara bani! Revin!...