Sunt de acord cu Semiramis si apreciez punctul de vedere al lui Sarrazin! Pe mine aceasta zi ma duce cu gandul la mama, la emotia pe care o simteam in copilarie cand ,cu cateva zile inainte, ma pregateam alegand o poezie ori caznindu-ma sa-i fac un cadou din manutele mele!
Nu cred ca sentimentele se exprima numai intr-o zi anume fata de mame, surori, iubite. Asocierea intre inceputul primaverii - renasterea la viata a naturii, un nou inceput, - si femeie - care da viata, care asigura echilibrul si armonia - este minunata!
Si pentru ca fiecare dintre noi avem o mama, indiferent ca este printre noi ori ca ne vegheaza de sus, am sa asez aici cateva versuri pentru EA - MAMA
Esti cerul, mama, si pamantul,
Esti primaverile cu flori,
Esti paine de pe masa si cuvantul!
Si eu te-am nacajit de-atatea ori!
Mi-ai dat viata intr-o primavara
Si m-ai udat cu lacrimi ca sa cresc,
M-ai leganat cu drag seara de seara
Si nu m-am priceput sa-ti multumesc.
Tu ai trudit din greu ... si toata viata
Ca noua sa ne fie bine,
Din ce in ce mai scurta-i ata.
Si nu te-am pretuit. Si mi-e rusine!
Ma tot petreci pana la poarta
Si ai in ochi o mare de suspine
Si mi-e necaz pe viata si pe soarta
Ca n-am destula vreme pentru tine.
In sufletu-ti bogat de batranica
Tu ai un loc anume pentru toti
Si tremuri pentru noi si-acum de frica,
Dar nu te-am intrebat daca mai poti.
Ai mainile prea mult batatorite
De parca ai veni din alte vremi,
Picioarele ti-s tot mai ostenite
Dar n-ai avut ragaz sa te asezi.
Ti-s hainele tot negre si cernite
De parca ai jeli ca dupa mort,
Durerile-ti sunt toate rastignite,
Cand nu venim si ne astepti la porti!
Atata de frumos mirosi, maicuta
Cum nu miroase-n lume alta floare,
A paine calda si apa in cantuta
A Pasti si a Craciun si a sarbatoare!
Atatea zile nu mai ai sub soare
Si n-o s-ajunga nici zilele mele,
Cate mi-ar trebuie sa-ti cer iertare
Si n-am atatea lacrimi sa te spele ...
Mai zaboveste, tu , o vreme
Ca sa pot sti ca in al casei prag
Ma mai asteapta si pe mine
Un suflet de maicuta drag!