Amiba mea, să nu mă tragi pe roată,
Mai bine-arunci spre mine scrumiera
Primită-n dar de la bunica Vera,
Reflexele de ninja, niciodată
Nu m-au trădat. Agil, pe etajera
Minusculă, m-oi căţăra îndată,
Iubirea ta îmi pare o tomată
Ce n-are gust...S-a scofâlcit în sera
Din chichineaţa asta-nchiriată,
Dar jur, nu te-am "tradus" cu pasagera
Aceea blondă-n zborul spre Canberra,
Doar i-am ţinut o vreme pudriera...
Ce ai în mână, iubi? O lopată?!
E clar:Voi evada!Eşti obsedată!
Poezia de la care s-a pornit:
În cartea mea te-am scris. Eşti o erată.
de Mirela Lungu
Pe uşile prin care lumea toată
Intra, ies vise, ard în scrumieră,
Stă umbra ta în colţ de etajeră,
Mai vie, mai aproape, mai curată.
Întrezăresc lumina pasageră
Rostogolind zăpezi de altădată,
Pe urma ei sclipind, imaculată,
Se oglindeşte clipa. O himeră
Voi desena în iarna pastelată,
Amplificand efectele de seră
La maximum, prin rochia lejeră
Ce dezveleşte coapsa vinovată
A nopţilor cu lună adulteră…
În cartea mea te-am scris. Eşti o erată.