Am sentimentul...

[digitty]

"Am sentimentul de a fi ratat ceva esential ori de cate ori n-am mers pana la capatul situatiilor care pareau gata sa ma tranteasca la pamant" ( Livius Ciocarlie - Paradisul derizoriu)

Ati avut vreodata acest sentiment? acest "mers pana la capat" chiar "ne tranteste la pamant"? sau este doar un alt obstacol care ne ajuta sa devenim mai puternici?




Intrucat anul acesta am BACul...si la subiectul 2 ne-au bagat numai texte argumentative...m-am gandit sa apelez la ajutorul vostru pentru interpretarea citatelor ...


Voi mai posta cate unul mai interesant


Daca deranjeaza cu ceva...spuneti-mi

[Just]

Eu consider ca viata poate lua oricand intorsaturi imprevizibile si cred ca tocmai din acest motiv apare "sentimentul de a fi ratat ceva" atunci cand nu ai mers pana la capat ,indiferent de situatie. Niciodata nu se stie ce-ti rezerva ziua de maine ,nici macar ceasul urmator. Daca nu ai avut puterea de a lupta pana la capat pentru a-ti indeplini idealurile vei trai mereu cu regretul ca nu ai incercat atat cat se putea de mult.

Vinovat pentru acest sentiment este tocmai cuvantul "pareau" (pareau gata sa ma tranteasca la pamant).Nu exista certitudinea ca intr-adevar il vor dobori ,iar din punctul meu de vedere e mai bine sa traiesti o perioada cu durerea (spun o perioada pentru ca totul e trecator ,oricum ),decat sa traiesti o viata cu regretul ca nu ai incercat sau cu sentimentul de a fi ratat ceva .

[Semiramis]

fiecare situaţie care ni se iveşte la un anumit moment dat şi ne face să ne gândim cum să facem, este rezolvată de noi prin prisma experienţelor noastre. eu una, dacă mă uit în spate, am situaţii pe care le-aş fi rezolvat mult mai bine pentru mine sau care mi-ar fi adus diverse câştiguri dacă aş fi avut o cunoaştere apriorică a lucrurilor. aşa că, neputând face asta, luăm deciziile care ni se par corecte la situaţia dată. oricum, lucrurile nu se schimbă, iar timpul nu poate fi dat înapoi...ştiţi voi, de-aş avea 20 de ani cu mintea de acum.
 

[Lorelei]

Mi se pare fantastic citatul. Teama asta de a merge pana la capat e teribila. Si da, poate naste sentimentul ca am ratat ceva exceptional. Am simtit si eu asta uneori. Nu am fost pusa insa in situatii chiar de tip "gata sa ma tranteasca la pamant" prea des. Se intampla insa si asa. Imi amitesc de vorbele lui Kazantzakis, prin personajul sau, Alexis Zorbas: "Mergi, omule, pana la capt si nu te teme. Dumnezeu mai rau se scarbeste de jumatate de drac decat de-un drac intreg."