Duminica cerul miroase a zei. A zei si a ganduri pioase asortate cu biscuiti si cu gesturi lenese. Duminica orasul devine prafuit si batran. Se poarta cu manusi si cu joben de nori. Si e pacat ca numai duminica bisericile cresc ca ciupercile dupa ploaie: inalte, cu turla spre Sus. Duminica e vreme de facut griji… sau de facut planuri mici ce trebuie glazurate cu zahar candel si servite calde. Apoi poti sa-ti tai tacticos una bucata cer, cu o foarfeca imaginara, o inmoi in ploaie si apoi mergi linistit ca ti-ai facut datoria la culcare. Totul are sens. Totul are spor, pentru inima, mana, picior...