cel ce nu uraste nu poate iubi...!

[furia ingerului]

sunt indignat.

indignat de apologia iubirii fara obiectie. Vad ca toata lumea o ridica in slavi mai mult sau mai putin meritate, martirizandu-se atunci cand ii cade victima. Pare-se ca si atunci cand raneste, iubirea sanctifica...As fi curios cati dintre cei ce-si izbesc toracele cu pumnul greu al mandriei intr-un patetic strigat al infumurarii au curajul sa iubeasca...URA !

Blaga spunea ca-si "reneaga apartenenta la aceste maimute antropizate"... de ce oare ar face un mare umanist asta? Cine l-a citit si i-a perceput finetea nebuniei de a fi genial a inteles: din URA.

Cati dintre voi, in loc sa plagieze epopeicele expresii ale unui sentiment mult prea inchistat in notionalisme emptive, a incercat sa...urasca?! Mai stiti macar ce-i ura...?

Nimic in univers nu este rodul coincidentei. Este efectul cauzalitatii echilibrului: nu poate exista DA fara NU. De altfel, Raul nu exista ca imperativ categoric; Raul e doar absenta Binelui. Raul intruchipeaza ura asemeni Raului care-si taie albie in pamantul neputincios.

Cand ati...urat ultima oara?
Cand v-a fost sila atat de tare de viata voastra inutila( fapt asupra caruia mi-e imposibil sa cred ca nu ati cugetat vreodata ) incat sa va puneti la indoiala justetea deciziei de a v-o pastra ? Cand a fost ultima oara cand ati avut DREPTUL de a va uri viata ?!?!?!

Cati dintre voi va apartineti voua si cati altora? Cati dintre voi pozati in curcani pusi la ingrasat de imprumutata Zi a Recunostintei, cu pieptul impins agresiv in fata zambind credintei ca ...aveti un Dumnezeu pe care-l iubiti? Il iubiti sau il urati? De cate ori l-ati acuzat de neinterventie necesara in fragilitatea existentei voastre si de cate ori n-ati uitat sa-i multumiri atunci cand a lasat sa cada o sfoara in mocirla ce risca sa va patrunda pana in gat?

Interesant ca lui Dumnezeu ii este asociata iubirea...sau invers. Cati dintre voi il iubesc pe Dumnezeu? Tu care citesti asta, il iubesti nu-i asa? cu siguranta ca o faci...

E normal sa iubesti bunatatea unuia care prin puterea perfectiunii ce-i reiese din virtutile existentiale a lasat caderea buzelor leprosilor si a mainilor in timp ce merg la masa....a desfacut picioarele tinerei de 15 ani si a lasat sa patrunda in ea siluit 7-8 "minunatii" in urlete nebune....a dat orbului compensatia de a avea auz ca sa i se poata povesti cum dincolo de intunericul lumii sale soarele e atat de cald iar cerul atat de senin...a dat banuti vaduvei sarace ca sa ii ceara inapoi prin puterea bunavointei dusa pana la sacrificiu exemplar pe cand cei cu dare de mana ridica biserici pe al caror hram editeaza anonimitatea abosluta: numele lor...?

Il iubiti? Daca nu era el voi nu cunosteati iubirea .. Iubiti-l !!!
Cand a fost ultima oara cand n-ati ranjit diavolesc atunci cand un apropiat de-al vostru, pe care...nu-l iubiti prea mult, a patit ceva rau? Ieri, sau chiar azi...?

Aveti idee la ce e buna iubirea? Habar n-aveti! Doar ca, comodizeaza revarsarile de testosteron si foliculina cand ii surprindeti cu corpurile voastre partea cea mai...suculenta ?

Mi-e drag de voi dar nu pot sa nu fiu sincer...urasc lumea asa cum a ajuns!

Poate veti ajunge si voi sa deschideti intr-o zi ochii si sa vedeti ca soarele nu rasare pentru toti in acea dimineata...

Cel putin URA nu-ti administreaza fictiva realitate ca rozul e culoarea fericirii..!

Iubiti-va mult...ca de urat nu va lasa..."credinta"!

Respecte din Iadul de a fi SINGUR !

[Paul]

Daca iubesti ura... Uraste.... Daca urasti iubirea... Uraste, Daca urasti iubirea si nu iubesti ura... Traieste. Iadul in care traiesti are temelia pusa de tine. Nu incerca sa-i pui si grinzile, pentru ca acoperisul va veni de la sine. Incearca macar sa fii independent. Atunci Iadul ti se va surpa. Sa fii iubit.

[androgin]

omul trebuie sa-si cante suferinta; nu e nici injositor, nici maret...e pur si simplu firea umana!

avem tendinta de a plasa dragostea si tot ce deriva din ea undeva pe aripi de visare. vorbim despre ea si, fara ca macar sa ne dam seama, o simtim exterioara si depersonalizata, si asta pentru ca, in loc sa privim inauntrul nostru, spre locul ei de bastina, cautam teorii savante care sa sintetizeze parerile si opiniile celor care ne-au luat-o inainte cu explicatiile.
sinceritatea fata de propria persoana este infinit mai grea decat cea fata de ceilalti...

avedarul il putam in noi, ca un stigmat, dar, dintr-un motiv sau altul, manifestam o trista disimulare si, pantru aceasta, ne cautam nenumarate si controversate motive.
a accepta ideea determinismului divin si a ne absolvi astfel de orice culpa e cel mai comod, insa implica resemnare, supunere, lucruri care nu se potrivesc deloc cu firea nestatornica a omului superior. pentru cei mai perseverenti in cautarea adevarului situatia devine mai degraba impovaratoare decat eliberatoare.
sa fie orbi toti ceilalti? sa sufere oare de vreo maladie halucinogena? hmm...

am nutrit ura acolo unde a fost dragoste, am gasit placere in suferinta si sprijin in necredinta...ratacire nebuna, dar totusi fireasca.
se cauta un "ceva" care sa dea sens acestui travaliu interminabil -lupta pentru intaietate a idelor disparate - "ceva" care sa slujeasca drept stalp de sustinere mintii ratacitoare a omului. unii am gasit raspuns in modelul oferit de Biserica, l-au asimilat pe Dumnezeu creandu-si iluzia sigurantei. altii au preluat acest model in maniera obiectiva si au inceput sa-l disece cu scepticism, ramanand asa cum tuturor le a menit sa fie - singuri!

[Lord_Saladin]

Ati canta suferinta e maret.... in special suferinta in iubire...
 Dante, Petrarca, Eminescu si inca multi altii au facut asta... chinuiti de suferinta, de lipsa iubirii, si-au transpus sentimentele pe hartie.

[viulian]

Nu mi-a placut tonul acuzator al topicului..

furia ingerului, traiesti intr-o lume iluzorie, intr-o realitate faurita de propriile tale asteptari si frustrari si in plus le proiectezi si pe ceilalti, ca si cum numai tu ti-ai da seama de conditia mizera a noastra si ar trebui sa facem plecaciuni sfantului care isi traieste cu darzine viata in iadul singuratatii.. (si numai el stie cum e! sic!)

Daca ai fi inteles cu adevarat despre ce e vorba, ai fi avut ceva ceea ce tu se pare (din topicul deschis) ca nu ai.. si anume liniste launtrica.... Numai o iluzie provoaca agitatie sufleteasca, adevarul insa totdeauna detensioneaza si linisteste. Si daca cumva ti se pare ca esti linistit, crede-ma ca te minti iar, esti doar poate resemnat in agitatia ta, si epuizat, dar in nici un caz nu esti linistit.

[androgin]

im pare ca cine raspunde la acuzatii general formulate, se simte in parte vinovat...

exista lucruri care ne depasesc puterea de intelegere chiar daca fac parte din noi, chiar daca ne definesc. daca ajungi insa sa le constientizezi, resemnarea nu este o alternativa...tot ce poti face e sa le impartasesti celorlalti si nu neaparat in asteptarea unor raspunsuri.

avem tendinta sa ne rovoltam impotriva a ceea ce nu reusim sa pricepem...
"linistea launtrica"??...hmm...orice ar fi, sunt convinsa ca nu se poate atinge prin negare.

[viulian]

androgin,
Nu m-am simtit vinovat - ci doar m-a enervat suprematia iluzorie cu care se amageste ingerasul salbaticutz.

Se dau:
1. furia ingerului
2. sange de inger (id-ul pe yahoo)
3. primul topic..

Mie mi-e clar ca din tot amalgamul asta, reies totusi:
1. amestecarea disperarii cu elemente fanatico-religioase (si astea duc la suicid, si tanatosul invinge in caz ca erosul nu este suficient de puternic).
2. superioritate -> compensare pentru complexele de inferioritate.
3. imagine de sine vaga si difuza, lipsa granitelor (stie multe despre toti, chiar si despre celui caruia i se adreseaza)
4. nevoie de continere exacerbata, ce genereaza sentimente confuze de supunere/puritate (inger) si agresivitate manifestata dezinhibat (furie, sange).
......


Si nu m-am simtit nicidecum vinovat - ci chiar indreptatit sa zic "stop joc"!
Aici este totusi lovetime.ro (categoria "Totul Despre Iubire"), si nu depresiontime.ro categoria "gothicul - magnetismul mortifer" 

[furia ingerului]

Hmmm...
Imi dregeam glasul pt. stilul declarativ ce-ar trebui sa-l adopt conform expectantelor tale prietene.

Permite-mi sa-ti remprospatez memoria cu ceea ce claralmente iti pare tie "interesant" ca mod de exprimare:
-"Nu m-am simtit vinovat - ci doar m-a enervat suprematia iluzorie cu care se amageste ingerasul salbaticutz"
-"Se dau:
  1. furia ingerului
  2. sange de inger (id-ul pe yahoo)
  3. primul topic.."
-"superioritate -> compensare pentru complexele de inferioritate"
-"imagine de sine vaga si difuza, lipsa granitelor"
-"nevoie de continere exacerbata"

Ce sa zic....Salve!
Trebuie sa admit ca incerc o serie de stari contradictorii: oscilatia intre a reveni la a participa la posturile de pe forum sau stagnarea in ceea ce tu, proverbial-deraiat numesti "iadul singuratatii".
Ca om sunt unul corect, capabil sa observe valoarea cand o intalneste( eu spre diferenta de evaluativa ta personalitate, nu graduez in nici un fel valoarea ta de a mea) si ca atare admit ca esti un "literat". Contiuand in termenii astia, daca ceea ce facem noi aici e o comunicare, implica deci bipolaritate, atunci hai sa fie comunicare ci nu manifest al ultimelor tale sau mele achizitii de natura injuriilor.
Te consider suficient de "docil" psihic sa-ti dai seama ca acolo de unde vin cuvintele din posturile mele care te-au agasat pe tine in mod evident, exista si loc destul pentru dovezi de trivialitati potential revendicate de atacul tau la adresa lui "ingerasul salbaticutz".
Asa ca, rogu-te, desemneaza-ti inlocuitor pe piedestalul criticilor, poate kantiene in speta:), pure si DISCUTA cu mine. Eu unul sunt dispus s-o fac dar ma vad aflandu-ma in ipostaza de a fi tolerat diminutivarea, iertata-mi fie exprimarea, prosteasca a nick-ului meu in conditiile in care:
1) nu te cunosc
2) nu manifest nici un interes in sensul asta
3) posturile mele nu te vizau preferential sau macar secvential pe tine
4) nu ti-a fost solicitata interventia
5) nu vad necesitatea in studierea profilului meu ca sa incluzi yahoo ID-ul meu intr-un post
6) ceea ce ai citit in mesajele mele erau CREDINTELE mele nu UMANITATEA mea sau eu ca OM.

asa ca...vrei sa-mi negi convingerile? Fa-o!
             vrei sa arati celorlalti ca eu gresesc iar tu ai dreptate? Fa-o!
DAR...evita banalizarea timpului pe care-l aloc lecturii raspunsurilor la posturile mele cu...scandalizari ale unor tremuraturi lingvistice din partea unuia care isi mangaie paralelismul neintelegerii subiectului in discutie cu verva de a fi achizitionat DEX-ul la pret de taraba din Mosilor !

Crede-ma, draga interlocutor, pot fi o prezenta agreabila si cel putin la fel de contribuabil la infrumusetarea mentalului colectiv cu o gandire destul de aluziva pentru a nu cadea in letargic, destul de verosimila pentru a nu cadea in iluzoriu si destul de aplicatica pentru a nu cadea in fantasmagonic. Dar, ca om, sunt tributar MIE ! Stii ce inseamna asta? Inseamna ca nu mi-as anula putinul timp liber de care mai beneficiez pentru a face uz de sarcasme inutile si subversive de genul celor la care in mod eronat ai apelat tu; te respect pana la egala limita de a ma respecta si tu pe mine, NU ideile mele, liber de a fi atacate, ce-i drept! Dar daca simti ca efulguratia ta spirituala are de suferit in discutiile cu mine sau dramatismul de a vorbi de la cel putin EGAL-la-EGAL cu CINEVA in lumea ta in populata de IQ-uri<65...atunci, renunta la a mai considera ca altii sunt cei care se vad superiori sau generand raspunsuri agasante pentru tine.
Nu uita ca parerea ta nu are prea mare legatura cu adevarul, dusa chiar la limitele/granitele obiectivitatii.

Ce-ar mai fi de zis? Pai...cam atat.
Cu riscul de a ma repeta, te respect, si nu numai in cuvinte. Chiar te respect pentru punctul tau de vedere si pentru formularea ta si am motive sa cred ca daca ti-ai "insangera"( ca sa ma exprim baroc, doar mi-e stilul nu? ) viziunea creatoare cu altceva decat virulente ieftine si(CEL MAI GRAV!) in absurda necunostiinta de cauza si ti-ai canaliza-o in non-detrimentului procesului de REALA comunicare...ai reusi sa-ti atragi mult mai multa stima de la cei din jur.

In concluzie, toate cele bune si daca acest post lecturabil, sper nu preferential:), pana aici a reusit sa vorbeasca coordonativ cu ceea ce am vrut sa transmit sper ca va primi raspuns DOAR daca sfidarea ta la etica simtului comun amintita mai sus nu este cumva, cine stie, vreo tacita imposibilitate de a-ti ascunde CHIAR tie imposibilitatea acceptarii punctelor alternative de vedere...imi pare o dovada a unei slabiciuni vehement si voluntar hidden, nu?

Respecte, semnate aluziv,
Mihai-Claudiu Gavrilescu.

[viulian]

Man, hai las-o... gata.

[furia ingerului]

Eu nu aveam omule ce sa las gata oricum.
Ultimul post a fost scris ca replica in primul rand la total-aiurea diminutivarea aia din partea ta si "stop-joc" de o agresivitate care impunea parca obedienta stapanului in fata vasalului.

Imi pastrez oricum respectele si te salut cu ocazia asta.
Ciao.

[tudor]

Trebuie sa rad pentru ca bunul simt iti dicteaza asta. Asadar rad, rad sau macar zambesc pentru ca am citit topicul asta mai tarziu..

Zambesc pentru ca am identificat doua personaje:

tipu' aista, furia ingerului, care ma termina cu un limbaj in care se adanceste teribil si care imi provoaca zambete si mai multe pentru simplu' fapt ca pare atat de fortat. Poate ca pana la urma nu e, admit asta, oricum, pare cel mai/cea mai inteligent/inteligenta (offf.. ce obositor e sa fii politicaly corect) de pe forum.

Si nu fiindca am criticat persoana asta cat  am putut, nu de alta, dar ar fi un cotra-exemplu, ci pentru ca intr-adevar, mai iese din tiparele astea.

Totusi, cu destul de mare siguranta spun ca este o persoana enervanta. S-ar putea sa ne-ntelegem bine .

Iar ceilalti, pot sa pun pariu ca nici macar n-ati inteles ce-a spus (ma rog, scris).

Totusi, trebuie sa recunosc ca id-ul ma duce cu gandul la o persoana cam slaba de inger Ce sa-i faci, o concluzie de-aia cinica si rece.

[Iosif]

Slab de inger? Cine nu e slab de inger? Oricui i se poate intampla ceva rau, oricine poate ajunge sa urasca viata si pe sine! Se intampla deseori sa ne trezim mai jos decat am vrea sa fim si de cele mai multe ori daca cautam solutia in momentele de criza nu vom gasii decat si mai multa durere. Rezolvarea este in timp, timpul va rezolva totul, timpul te va ajuta draga furia ingerului sa treci peste necazurile ce ti-au fost sortite. Pe langa timp trebuie sa fie vointa ta. Pe langa vointa trebuie sa fie ajutorul cuiva (preferabil specialist) care sa te inteleaga si sa te ajute cu adevarat. Dupa cum vezi lumea te indeparteaza daca te incadrezi in latura opusa gusturilor majoritatii. Este greu sa iesi din aceasta criza de unul singur, timpul trece, durerea se adanceste sau in cel mai bun caz stagneaza.
Iti doresc numai bine si sper ca in curand sa putem vorbii despre iubire.

[surfer1026]

Mi-a placut cursivitatea mesajului din topic. Este evident ca atunci cand nu rostesti truisme ideile parca au o energie suplimentara; vor a se impune prin forta in detrimentul logicii. Cred ca in marimea textului sta si nevoia autorului de a defini (redefini) permanent o emotie.
Adevarul este simplu. Consistenta lui nu sta in explicatii detaliate ci in forta sa eliberatoare.

[Lorelei]

Am recitit si am zambit citind "polemica" din topicul asta. Dar cu ocazia asta am recitit si tema care e cel putin incitanta. Ura? Hmmmm...

In toate tipurile de emotie sau de sentimente exista polaritate, cel putin atata vreme cat ramanem oameni si nu devenim sfinti sau iluminati. Insa ura, in forma ei autentica, singura valoroasa, de altfel, din pacate nu am cunoscut-o. spun din pacate in sensul cel mai plin al cuvintelor, pentru ca cine se arunca in ura cu toata pasiunea, iubeste la fel de intens, cred. Probabil insa ca n-am iubit niciodata atat de profund pe cat de tare pot uri si totusi nu am facut-o inca.

Exista, insa, in postul initial al furiei ingerului cateva lucruri care m-au pus pe ganduri.

"Cand v-a fost sila atat de tare de viata voastra inutila( fapt asupra caruia mi-e imposibil sa cred ca nu ati cugetat vreodata ) incat sa va puneti la indoiala justetea deciziei de a v-o pastra ? Cand a fost ultima oara cand ati avut DREPTUL de a va uri viata ?!?!?!"

Mi-a fost sila de cateva ori de viata mea, nu pot sa spun ca o uram, cred ca e prea mult, insa o sila profunda, autentica de data asta (nu ura rasuflata) am resimtit. Si atunci cand sila asta a devenit suficient de puternica am schimbat ceva in mod radical. Nu am ajuns niciodata sa ma gandesc in mod real la sinucidere, cred ca sunt prea echilibrata si in general prea senina pentru asta. Insa o sila universala asa pentru tot ce ma inconjoara am simtit, si nu o data. Si da, in momentele alea, cred ca ai DREPTUL sa-ti urasti viata. Eu n-am avut insa suficienta nebunie (sau cum sa-i spun?) pentru a o uri in mod real. Din fericire sila a fost suficienta pentru a determina schimbarea.

Cati dintre voi va apartineti voua si cati altora? Cati dintre voi pozati in curcani pusi la ingrasat de imprumutata Zi a Recunostintei, cu pieptul impins agresiv in fata zambind credintei ca ...aveti un Dumnezeu pe care-l iubiti? Il iubiti sau il urati? De cate ori l-ati acuzat de neinterventie necesara in fragilitatea existentei voastre si de cate ori n-ati uitat sa-i multumiri atunci cand a lasat sa cada o sfoara in mocirla ce risca sa va patrunda pana in gat?

Ei, curcan cu pieptul umflat nu m-am simtit inca  , dar s-a intamplat ca timp de ani buni sa nu-mi mai apartin si sa apartin altora. Sa indeplinesc asteptarile si vointa lor, uitandu-le pe ale mele sau anihilandu-le fara voie. E un sentiment teribil cand ajungi sa constientizezi lucrul asta, la inceput il faci dintr-un reflex imbecil, asa ai fost invatat o viata. Cand incepi sa deschizi ochii si sa VEZI lucrurile capata contur. si te scuturi de toate ca de-un vis urat. Gata! Trezirea! Si daca ai puterea necesara, te trezesti, daca nu, induri mai departe...

Cat despre Doamne-Doamne... nu stiu daca pot spune nici ca-l iubesc, nici ca-l urasc. Deocamdata imi e prea inaccesibil si prea strain ca sa pot spune ce simt. Sau poate prea nedeslusit inca, prea neclar. Si inca nu ma simt in stare sa ma razboiesc cu El ca sa ies la lumina, fie urandu-l, fie iubindu-l.

Mi-e drag de voi dar nu pot sa nu fiu sincer...urasc lumea asa cum a ajuns!

Si mie mi-e drag de voi, dar eu iubesc lumea: asa impersonal si distant cum poti iubi lumea intreaga. Mi-a spus cineva odata ca "in general mai usor iubesti omenirea decat vecinul de alaturi". Absolut corect. In felul asta pot spune ca iubesc lumea. Abstract si departe. O iubesc pentru frumusetea ei inepuizabila, pe care insa trebuie sa stii sau sa inveti sa o vezi, pentru toate minunile ascunse la tot pasul, pana si in cea mai abjecta mocirla (sa nu uitam ca nuferii isi trag seva din noroi, nu?). Exista atat de multa frumusete in lume, nu exista insa ochi sa o vada. Da, eu poate am fost mai norocoasa, viata m-a ferit de traumatisme greu de dus, sigur, nu mi-a fost roz intotdeauna, dar suficient de putin neagra incat sa pot sa invat sa vad miracolul din lume si din ceilalti. Asa incat lumea mi-e draga. Mi-e aproape.

Acum un minut, scriind despre fumusetea lumii, am intors capul fara sa vreau. Mi-a inflorit cactusul, abia acum am vazut. Miracol langa ochii mei. (Mi-am amintit de o parabola cred, in care maestrul ii explica discipolului ce este Dumnezeu: "I-am spus migdalului: "Vorbeste-mi despre Dumnezeu!" si migdalul a inflorit". Asta e poate singura forma autentica in care il percep pe Dumnezeu, sub forma frumusetii inepuizabile a lumii.

"Iubiti-va mult...ca de urat nu va lasa..."credinta"!"

Aici nu comentez, doar zambesc. Ai si tu dreptatea ta. 

[pokemon]

Nu stiu daca este adevarat ca cel ce nu uraste nu poate iubi...dar stiu ca de cele mai multe ori iubesti mult mai mult dupa ce ai suferit o dezamagire in iubire..pt ca asta ne face sa ne maturizam...sa crestem..sa ne schimbam...
E adevarat ca se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata...dar...totusi... cei care cred ca prima dragoste e si ultima...sunt de cele mai multe ori dezamgiti mai tarziu...cunosc multe astfel de cazuri..pt ca este o iubire...imatura...
Deci...cred ca putem iubi fara sa uram...dar...iubim mult mai intens dupa ce am fost un pic *caliti*