Farame...de suflet!!!...

[un_gand]

Viata e o incapere...multe chipuri se plimba aievea pe acolo.
Sufletul meu e ca o minge, aluneca de la un picior la altul...este lovit fara intrerupere; fara voia lui.
Cand se opreste la picioarele cuiva spera ca este luat in brate, spera ca nu va mai cadea niciodata, ca nu se va mai intoarce in infernul de acolo si va fi fericit!...Dar revine si loviturile par din ce in ce mai dureroase...
Pana cand vei rezista?!...oare pana cand?!

[un_gand]

Ma trezesc speriata...un vis ciudat imi tulbura sufletul fricos si ma face sa deschid involuntar ochii ingreunati de somn.
Dimineata alba si rece patrunde in privirea mea, o dimineata in care eu nu apartin, nu ma regasesc si nu are pic de culoare....nici soare, nici nori...nici ingeri sa ma traga din culcusul meu cald.
Singurul lucru cunoscut in dimineata asta straina este cafeaua...bine ca macar ea ma aduce cu picioarele pe pamant. Nu stiu in ce directie sa ma indrept si ce vreau sa fac?!...nu stiu cum sa imi alung tot ce am in suflet?!...in clipa asta nu stiu nici macar de ce traiesc?!.... Imi lipseste ceva sau poate nimic!… poate e dimineata asta de vina!...Cu siguranta!!....Imi iau cafeaua si ma urc intr-un colt de pat, acum mi-e un pic mai bine desi tot singura am ramas….insa cu siguranta ca maine o sa fie mai bine.....

[un_gand]

Sunt zile si nopti bune si mai putin bune;cu rasete si optimism, sau cu inima stransa si cu lacrimi.Dar atunci cand cele rele sfarsesc bine nu poti decat sa-i multumesti lui Dumnezeu si sa iei decizii.
Viata e atat de scurta si de fragila, iar timpul trece atat de repede, incat daca "pierdem" timpul inseamna ca aruncam si risipim secunde, ore, saptamani, ani, sentimente, ganduri, oameni....si totul fara sa ne dam seama. Vreau sa pastrez, tot ce se poate pastra...sa daruiesc, tot ce se poate darui... sa iau deciziile care se pot lua... sa investesc in oamenii care merita...sa traiesc, ce se mai poate trai!!!
O dorinta...un vis...o treapta ptr a pasi spre un alt inceput!

[un_gand]

Unde esti? Stiu unde esti...dar nu te vad...doar te simt...si-mi refuz constant efortul de a te percepe cu tot ce sunt. Mintea mea iti recunoaste prezenta, dar inima mea obosita goneste dintr-o parte in alta dupa lucruri mici si lucruri mari, lucruri bune si lucruri rele, dar lucruri care ma obosesc, atat de tare incat nu mai caut nimic si nu mai vreau nimic. Doar o pace si-o odihna a ochilor, a mintii, a trupului, a spiritului....

Cand visele zboara purtate de ingeri,
Cand inima bate chemandu-te pe tine,
Inchide ochii, voi fi printre soapte si nuferi
Pana in al diminetii zori de zi ce vine..

[un_gand]

Viata?!.....o camera in care intalnesti multe chipuri, unele iti zambesc, altele iti arunca priviri ironice....insa tu trebuie sa inveti sa le accepti pe toate...Din cand in cand usa se deschide si furtuna vietii ne face sa cadem, cei care nu avem sprijin suntem loviti de cei de langa noi cu nepasare, chiar calcati in picioare...suferim. Insa cand usa se inchide incercam sa ne ridicam, sa invatam si sa devenim mai tari ptr urmatoarea ocazie.

[un_gand]

Drumul lung si obositor ma face sa ma asez pe o banca singuratica. E aici de mult. A luptat cu lacrimile cerului si cu mania viscolului ... dar a fost si mangaiata de razele calde ale soarelui. De-a lungul timpului a auzit milioane de povesti de iubire si de viata de la cei care se opreau pentru a-si odihni sufletul. Totusi e singură ... asemenea oamenilor, dezamagita de tot ce e in jurul ei. A auzit atatea promisiuni si juraminte si a vazut atatia oameni nefericiti trecand pe langa sau chiar oprindu-se pentru cateva clipe alaturi de ea. Daca ar avea un suflet cu siguranta ca ar suferi. Daca ar putea vorbi ne-ar spune ca gresim. Daca ar avea o inima ar incerca sa ne transmita din sentimentele ei. Dar...n-are suflet, nu are glas si nici o inima. Nu este decat un martor mut al suferintei noastre. E timpul sa ma ridic de pe banca singuratatii si sa imi continui drumul spre necunoscut. Caut ceva, ceva pierdut de mult. Pierdut in simtiri si amintiri ... amintiri devenite dureroase odata cu timpul

[un_gand]

Acum plang, dar cand am ras?!
Acum sufar, dar cand am fost fericita?!
Acum visez, dar cand am fost treaza?!
Acum urasc, dar cand am iubit?
….niciodata!!

[un_gand]

E seara... linistea coboara printre gandurile obosite de bruma zilei. In suflet e perfecta armonie...
Imi doresc ceva mai mult?!!
Imi doresc sa pot sa-ti ating inima, asa cum tu mi-ai cuprins sufletul; imi doresc sa ma pierd in ochii tai, asa cum tu imi asculti vorbele; imi doresc atat de multe...dar tu esti departe!! si... e seara!!!

[un_gand]

Nu stiu daca lacrimile sunt de fericire sau de tristete, nu stiu daca ar trebui sa ma bucur ca exista suflete minunate sau ar trebui sa plang ca totul e prea tarziu?!....
Tot ce pot spune este ca
A fost iarna si acum un an si-o sa mai fie....
insa uneori simt cum vremea trece prin mine;
Incerc sa ma regasesc, uitand de trecut
dar imi dau seama ca viata a plecat de mult...

[un_gand]

Aleile sunt triste, iar lacrimile inimii par sa se aseze peste tot in jur, pasii cauta o carare prin gandurile uscate de durere....nimic nu e la fel ca inainte, nimic!
Evitam tristetea si ea e pe urmele mele, ocoleam iubirea si ea e in sufletul meu, nu ma regasesc in viata din jur si totusi face parte din mine!!
Nu vreau nimic...nici macar sa mai fac parte din ea!

[un_gand]

De ce ploua azi? De ce plange cerul?
Oare plange pentru mine sau plange pentru tine?!....
Dar ploua prea mult si cred ca plange pentru amandoi, ca inca nu ne-am intalnit...
"Cate stele vor muri fara sa simt? Cata vreme va trece fara sa te ating? Cate strigate de dor se vor pierde-n vant? Cate zile voi trai cu tine numai in gand?"...
In seara asta le ingrop pe toate...in suflet si la mine-n gand. Ca incepand de maine
sa nu mai existe trecut...

[un_gand]

Uneori sunt blanda, calma, iubitoare si alintata...alteori daca ma simt lovita sunt repezita si uracioasa.
Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea... imi plac trandafirii si crinii...ascund faptul ca sunt o romantica care ar vrea sa scrie, sa viseze, sa zboare uneori...careia ii place sa daruiasca din toata inima, un gand, o vorba, o farama de suflet...si care cu toate ca pare un adult puternic, a ramas de fapt, undeva, pe la 23 de ani...

[un_gand]

Privesc luna, privesc stelele si am un sentiment aparte…as dori sa le ating, dar imi dau seama ca sunt departe, e ca si cum as dori sa ating in noapte un sarut si o lacrima.Cad incet pe ganduri si realizez ca imi pasa de dragoste, de visele mele, de lupte si dureri care imi cad in suflet, imi pasa de  acele lacrimi si zambete care imi apar pe chip…imi pasa de tot, ptr ca fiecare dintre ele sunt parte din viata mea. Imi dau seama ca El ne-a dat fericiri care nu ne fericesc…a facut lumea sa putem alege, dar noi nu stim ce sa alegem!!
Oare viata unui om este o permanenta lupta pentru existenta cu certitudinea ca va fi invins??!!. (Arthur Schopenhauer)

[un_gand]

Cu sufletul sunt departe de lume si lumea e departe de mine; caci o lume intreaga nu e in stare sa ma inteleaga. Dar la ce m-ar ajuta?! ca mai bine singura, decat cu o mie de dusmani....mai bine cu o suta de critici, decat cu o duzina de laude prefacute....mai bine durerea singuratatii, decat durerea spinilor... mai bine libera decat prizoniera printre lume….
       Prefer singuratatea caci iubesc libertatea, ea m-a invatat sa birui lumea si sa ies din ea. Sunt departe de lume, lumea departe de mine. …asa imi e bine si asa voi ramane. 

[ARIDANA]

Privesc luna, privesc stelele si am un sentiment aparte…as dori sa le ating, dar imi dau seama ca sunt departe, e ca si cum as dori sa ating in noapte un sarut si o lacrima.Cad incet pe ganduri si realizez ca imi pasa de dragoste, de visele mele, de lupte si dureri care imi cad in suflet, imi pasa de  acele lacrimi si zambete care imi apar pe chip…imi pasa de tot, ptr ca fiecare dintre ele sunt parte din viata mea. Imi dau seama ca El ne-a dat fericiri care nu ne fericesc…a facut lumea sa putem alege, dar noi nu stim ce sa alegem!!
Oare viata unui om este o permanenta lupta pentru existenta cu certitudinea ca va fi invins??!!. (Arthur Schopenhauer)

Viata e o permanenta lupta,frumoasa, grea ,usoara...asa cum ti-o faci,pentru ca te incapatanezi sa crezi ca esti invingator,chiar si numai pentru ca esti partas cu sufletul si inima la tot ceea ce inseamna ea,frumos-urat,bun-rau...si o iubesti asa cum te pricepi,cu toate adevarurile tale,din suflet si inima deopotriva.