Farame...de suflet!!!...

[un_gand]

Ochii nostri sunt numiti adeseori, ferestre...ferestre ale sufletului.
Prin care acestia privesc catre lume, parca spunand ceva despre cel ce locuieste inauntru. Ferestrele pot face ca inima sa fie cat mai frumoasa...primind iubire si frumusete din jur!  insa uneori aceste ferestre ale sufletului sunt zidite datorita singuratatii, datorita rautatii celor din jur...si atunci suntem inchisi in propria temnita.

[un_gand]

Luptam atat de mult sa gasim pe cineva care sa-si faca griji pentru noi, care sa  ne sustina, sa ne imbratiseze..o inima care sa ne caute atunci cand ne simtim pierduti. Ne multumim ca suntem inconjurati  de atata lume si totusi invatam sa fim singuri, invatam sa ne vorbim in noptile lungi si triste, sa ne privim chipul…sa ne iubim pe noi insine. Singuratatea este acolo mereu, fie ca o chemam ... sau nu, ea este  langa noi in clipele grele, ca sfarsitul unei povesti nefericite, in care umbrele noastre raman fara noi.

[un_gand]

Cand esti fericit, iti cauti sufletul si il gasesti zambind, iar ochii iti trimit lumina in inima...cand esti fericit, cuvintele nu se mai rostesc ele se canta si se impletesc cu fiecare fior...cand esti fericit bratele devin aripi si gandurile adieri de liniste; somnul nu iti e prieten, iar zorile sunt de aur, chiar daca genele obosite se tem de lumina.
Oare am fost vreodata asa?!sau doar am simtit ca fericirea doare atat de tare, de parca n-as fi intalnit-o sau ca n-o voi mai intalni niciodata!iar daca am plans, "ea" a plans ca m-a asteptat atat de mult sa o traiesc!!

[un_gand]

Se apropie zi de zi sub pretext de vizita, ca doar e prietena, ofera o mana de ajutor cu intentia sa poata lovi si ce este mai greu e ca a inventat tot. Uneori imi spun ceea ce simt si altele devin geloase ptr cei de langa ele…si nu stiu de ce. Nimic si nimeni de aici nu va avea legatura cu ceea ce este in sufletul meu si cu ceea ce scriu aici, ptr ca nimeni nu ma poate ajuta…
E greu sa mai pot tine piept, insa mereu am crezut ca nu conteaza cum te simt cei din jur….nu conteaza ce calitati sau defecte iti atribuiesc…nu conteaza daca te vad asa cum nu vei fi niciodata…conteaza doar ceea ce simti tu, ptr ca sufletul, viata si iubirea nu o va putea schimba nimeni niciodata!!!

[un_gand]

Fie ca sfanta sarbatoare a Invierii Domnului sa va aduca cele patru taine divine: incredere, lumina, iubire, speranta, iar cu lumanari aprinse si cu sufletul curat, sa spunem impreuna...
HRISTOS A INVIAT!

[un_gand]

M-am nascut “batrana”!!!…viata, prin treptele ei m-a facut sa deschid ochii, sa invat, sa daruiesc, sa simt, sa ascult, sa sufar si sa iubesc... sa am incredere in mine, sa am putere de a lua decizii si ma simt din ce in ce mai tanara!
Stiu ca e minunat sa ai o minte de “batran” si un suflet de adolescent,  totusi... e prea tarziu!!!?

[un_gand]

Niciodata nu vom avea totul...in viata asta orice are o compensare
Sanatatea...compenseaza framantarile sufletului, copii...compenseaza iubirea, cariera...spun eu ca ar compensa singuratatea ca am in ce sa ma refugiez.
Insa cu ce pot compensa lipsa fericirii?! cum pot alunga clipa in care nu vad nici un rost in lumea asta? cum pot sterge lacrimile unor furtuni din viata mea?!
Asta e "crucea" mea de pe pamant? sau vreau mai mult decat merit?

[Paul]

Cu o rugaciune... De multe ori functioneaza. Iti lipseste impacarea cu tine insati. Orice decizie gresita ai fi luat in trecut... trebuie sa o dai uitarii, pentru ca impacarea cu trecutul inseamna intr-un final impacarea cu prezentul, adica impacarea cu tine insati. Tot ce ai gresit in viata... ti-a ajutat sa gandesti in felul in care gandesti acum. Nu exista prea tarziu. Fericirea este ceva prea intim pentru a avea vreo legatura cu exteriorul.
    Fericirea este precum un soare in inima noastra. Nu e niciodata prea tarziu sa il aprindem. O data aprins, nu se va mai stinge. Stiu asta... pentru ca inainte sa fiu fericit, priveam oameni care o duceau mult mai rau decat mine, si gaseam in ochii lor o lumina mult mai puternica decat aveam eu, ma tot intrebam cum? Ajunsesem sa ma intristez numai cand vedeam pe cineva zambind. De ce? Pentru ca eu nu reuseam, nu stiam ce e cu mine? Ajunsesem sa cred ca zambetul nu a fost inventat pentru buzele mele, si traiam intr-o tistete perena.

Fericirea incepe odata cu impacarea cu noi insine.

[un_gand]

Cu o rugaciune... De multe ori functioneaza. Iti lipseste impacarea cu tine insati. Orice decizie gresita ai fi luat in trecut... trebuie sa o dai uitarii, pentru ca impacarea cu trecutul inseamna intr-un final impacarea cu prezentul, adica impacarea cu tine insati. Tot ce ai gresit in viata... ti-a ajutat sa gandesti in felul in care gandesti acum. Nu exista prea tarziu. Fericirea este ceva prea intim pentru a avea vreo legatura cu exteriorul.
    Fericirea este precum un soare in inima noastra. Nu e niciodata prea tarziu sa il aprindem. O data aprins, nu se va mai stinge. Stiu asta... pentru ca inainte sa fiu fericit, priveam oameni care o duceau mult mai rau decat mine, si gaseam in ochii lor o lumina mult mai puternica decat aveam eu, ma tot intrebam cum? Ajunsesem sa ma intristez numai cand vedeam pe cineva zambind. De ce? Pentru ca eu nu reuseam, nu stiam ce e cu mine? Ajunsesem sa cred ca zambetul nu a fost inventat pentru buzele mele, si traiam intr-o tistete perena.

Fericirea incepe odata cu impacarea cu noi insine.

Ma bucur ptr tine...e superb cum ai spus, probabil nu sunt impacata cu mine insumi, probabil nu imi pot explica si nu pot trece peste un trecut, probabil....e prea tarziu ptr tot!

[un_gand]

Atunci cand m-am indragostit am vrut sa fiu mereu cu el in bucurii sa radem impreuna, in tristete sa plangem alaturi si sa fiu singura care sa-i stearga lacrimile.
Atunci cand m-am indragostit, imi era dor de el cand ii spuneam “la revedere” iar inima abia astepta fiecare moment in care el imi spunea “Te Iubesc”
Atunci cand m-am indragostit toate durerile mele din trecut au fost pierdute, au disparut si m-am simtit cel mai fericit suflet din univers.
Te Iubesc fara frica, cred in tine fara a pune intrebari...Te Iubesc fara restrictii...Te Doresc fara a porunci...Te Accept asa cum esti si simt ca o asemenea iubire este pentru o eternitate.
O eternitate in care voi simti ca cineva mi-a atins inima, sufletul si intreaga viata....o eternitate in care iti voi simti respiratia, vei dansa in ochii mei, iti voi strivi buzele cu zeci de sarutari...
O eternitate care va devenit un vis!!!

[un_gand]

Nu te compromite! Nu te ai decat pe tine….si nu iti vei reveni niciodata.
Am inceput prin a juca “rolul” de femeie fericita sa salvez aparentele intr-o perioada in care lumina lipsea…am reusit sa termin aceasta “piesa” sau sa o stopez pe moment.
Imi era putin mai bine, apoi m-am indragostit, am iubit si imi doream sa-mi spun iubirea la orice ora din zi si noapte, sa o pot privi si sa o am alaturi atunci cand am nevoie, sa impart cu ea clipele placute si mai putin placute, dar….ironia sortii am inceput o alta piesa de teatru …o piesa in care trebuie sa joc un rol stabilit de altii, in care sa accept decorurile si sa nu tin cont de ceea ce simt eu
Ma intreb…Oare viata mea e o piesa de teatru?!

[un_gand]

Vi s-a intamplat sa simtiti ca tot ce faceti e in zadar?!….ca tot ce simtiti duce la prabusire?!….ca nimic nu are rost?! nici macar aerul nu-si gaseste rostul, intr-o inima ce nu mai are puterea sa bata!
Vi s-a intamplat sa doriti sa fiti o frunza care sa se piarda in vazduhul cenusiu, intr-o zi de toamna?!
Ma intreb mereu:
Care e menirea sufletului meu?!

[un_gand]

Inchidem ochii, sa nu vedem adevarul din viata noastra….inchidem ochii, sa ne adunam puterile pentru a pasi mai departe….inchidem ochii, pentru a spera intr-o lume doar a noastra….inchidem ochii, pentru a simti iubirea din noi.
Dar niciodata nu vom reusi sa inchidem sufletul, iar bunatatea din el va permite multora sa ne faca sa suferim.

[un_gand]

Este o noapte de toamna… inchid ochii si simt cum frumusetea ei imi inunda intreaga fiinta!!! Linistea a pus stapanire pe oras… racoarea sfieste sufletul oricat de indurerat ar fi…iar in adierea vantului  danseaza si ultimele frunze ramase in copaci.
 Doamne, de ce suntem oameni?…de ce ne-ai dat un suflet si nu ne-ai daruit liniste si fericire ptr el?….de ce ne-ai lasat iubirea, dar nu ne-ai permis sa o aflam si sa fim alaturi de ea?!
De ce, Doamne?!...de ce??

[un_gand]

A mai trecut un an din noi
A fost si soare, au fost si ploi
Dar tot ce-i mai scump pe lume
Este ca l-am petrecut cu bine.

SARBATORI FERICITE!!