Templul Iubirii

[Iosif]

In templul iubirii eu plang si ma rog
Rostind juramantul iubirii eterne,
Din arc slobozita sageata lui EROS-
In inima-mi zace si dragoste-mi cerne

De jur imprejur cad petale de flori
Purtate de raze de soare aprinse,
Un trandafir rosu in fata imi creste
Ca unic simbol al iubirii nestinse

Zbor vesnic spre cer o stea sa-ti culeg,
Plutind peste ape, plutind in deriva,
Simt vantul cum sufla in panza stinghera-
Ma-ndrept nevazut spre o tinta fictiva.

In minte imi vin cuvintele tale
Si clipele dulci petecute-mpreuna,
Din flaut cantand EUTERPE se-opreste...
Pe note voind amintirea sa-mi puna.

In zori ma trezesc cu gandul la tine
Si cu gandul la tine iubito adorm,
In visele mele esti tu totdeauna,
Tristetea ni-i decat suvenirul diform.

Cu ochii cuprind conturul ferestrei-
Tu dormi; noaptea-i rece si vantul adie,
Vad o stea cazatoare si-mi pun o dorinta
Ce-mi arde in suflet precum o faclie.

Cand stelele mor si visul dispare
Privesc rasaritul cu ochii-n lumina,
Din noapte renaste o noua zi-n care-
Pe rand trandafirii cu toti ti se-nchina.

In taina patrunzi in visele mele
Si vesnic in suflet tu-mi semeni iubire,
Nimic nu-i mai trist decat clipa in care
O dragoste pura devine-amintire.